Acel ce pururi are grija

1. Acel ce pururi are grijă
De orişicine-i în necaz,
Îţi numără şi ţie paşii
Şi lacrimile pe obraz.

R: Să nu-ţi pierzi, la necaz, credinţa
Şi nici nădejdea când ţi-e greu;
Nici dragostea, când eşti la bine,
Că-n ele-L pierzi pe Dumnezeu!...

2. El ştie cât să-ţi lase lupta
De greutăţi şi de-ndoieli;
La timp iţi va trimite harul
Prin care sufletul să-ţi speli.

3. El ştie cât să-ţi lase-n lume
Viaţa-n bine să-ţi răsfeţi
Şi să ţi-o ia când e să-ţi piardă
Comoara veşnicei vieţi.

4. El ştie când e de mustrare
Nevoie spre-ndreptarea ta
El ştie flacăra-ncercării,
Cât poţi să stai - şi când s-o ia.

5. Să-I mulţumeşti de tot ce Domnul
Îţi dă-n viaţă de-orice fel
Pe El Îl ai când ai credinţa
Nădejdea şi iubirea-n El.