A câta oară

1. A câta oară viaţa lui Hristos
Aşterne iarăşi flori pe ramuri vechi,
Şi cântă rândunelele perechi,
Iar tu rămâi tot mort, tot neguros.
/: A câta oară slava lui Isus
Aduce iar zambile şi cicori,
Un rai ce-mparte veşnic noi fiori,
Iar tu rămâi tot crunt, tot nesupus. :/

2. A câta oară spunem: A-nviat!
Şi El, Cel Viu, în zbor de ciocârlii,
Te-aşteaptă iar între ai Lui să vii,
Iar tu tot sub povara de păcat.
/: A câta oară în lumini de gând,
El vine iar ca vântul printre brazi,
Şi tu nu spui: Rabuni! Şi nu cazi,
Ca să-i cuprinzi picioarele plângând. :/

3. A câta oară, seara spre amurg,
Tu vezi către Emaus un străin,
Un Om ciudat, cu chip de lacrimi plin,
Şi nu ştii pentru cine I se scurg.
/: A câta oară, în cămara ta,
Prin uşa ferecată cu zăvor,
Coboară iar Divinul Salvator
Şi tu măcar nici nu-L întrebi ce vrea. :/

4. A câta oară ca să-ţi dea dovezi
Te-ndeamnă iarăşi: Nu fi ne-nţelept,
Ci pune-ţi mâna-n rana Mea din piept,
Iar tu-ţi-astupi şi ochii să nu vezi.
/: A câta oară El te-aşteaptă blând,
Cu pâini şi peşte ca pe un ucenic,
Iar tu iei hrana şi nu spui nimic,
Cât vrei să te mai rabde? Până când? :/

5. A câta oară ziua spre Damasc
Se-arată o lumină-n jurul tău,
Iar tu alergi, mai crâncen şi mai rău,
Să-i strângi ciorchinii şi să-i storci în teasc.
/: Nu înţelegi că totuşi într-o zi
Îl vei vedea cum va zbura spre cer,
Iar noi vom fi cu El, iar tu stingher.
O, vino astăzi, nu mai zăbovi! :/