04 Nu știu ce simte floarea

1. Nu știu ce simte floare din câmpie,
Când înflorește-n gingașe culori.
Nu știu ce spune vântul când adie,
Nici păsările, ce șoptesc în zbor.
Nu știu și nu-nțeleg aceste taine,
Și-aicea poate nu le voi afla,
/:Dar știu că Tu ești Creatorul Doamne
Și-n toate acestea este mâna Ta.:/

2. Sclipesc în noapte mii și mii de stele
Și toate își vorbesc în graiul lor,
Că Ești mai minunat și decât ele
Și peste toate Tu ești Domnitor.
Înconjurat de opera-Ți divină,
Nu pot decât plecat umil să stau,
/:Cu inima-mi de fericire plină
Și lauda buzelor mele să-Ți dau:/

3. Uimit și copleșit de încântare,
Privind cu drag aceste vii splendori,
Mă aplec smerit, în sfântă adorare
Și-Ți mulțumesc de mii și mii de ori.
Și-Ți spun oricând cu inimă curată,
Că Te iubesc cu tot sufletul meu,
/:Pe Tine Preaînalt și veșnic Tată
Nemărginit și mare Dumnezeu:/