Pe drumul lepădărilor de sine

1. Pe drumul lepădărilor de sine,
Păşesc în moarte pas cu pas mai jos,
Căci vreau să moară firea rea din mine
Şi eul vechi, ce rob legat mă ţine.
Şi-apoi să-ncep aşa cum se cuvine
/: O viaţă împreună cu Hristos. :/

2. Vreau să-mi depart din viaţa mea mândria
Şi goana după slavă pe pământ.
Vorbele de rău şi vrăjmăşia,
Nemulţumirea, ura, lăcomia
Ce-mi fură adesea pacea, bucuria,
/: Şi mă desparte de adevărul sfânt. :/

3. Căci nu e înviere fără moarte,
Cum nu-i nici răsărit fără apus,
Nu pot fi scris în a vieţii carte
Dacă iubesc plăcerile deşarte,
Păcatul, ce de Tatăl mă desparte,
/: Şi nu trăiesc viaţa cu Isus. :/

4. Nu pot trăi viaţa-n curăţie,
De firea încă nu mi-am răstignit.
Căci firea nu doreşte părtăşia,
Trăirea-n pace şi în armonie.
Ea caută ură, ceartă, viclenie
/: Şi-un trai în felul lumii fericit. :/

5. O, Doamne, dă-mi, te rog, înţelepciune,
Cuvântul tău mai mult să-l îndrăgesc.
Îmi dă puteri când sunt în slăbiciune,
Dorinţă după multă rugăciune,
Să mă pot voii Tale blând supune,
/: Şi viaţa, prin credinţă, s-o trăiesc. :/

6. Veghiind în bucurii şi-n zile grele,
Când sunt pe munţii 'naltii sau în pustiu,
Să nu cad pradă, gândurilor rele,
Ce-mi dau târcoale că să mă înşele,
Să te declar Stăpân al vieţii mele,
/: Şi pân' la moarte credincios să-ţi fiu. :/