În omenești limbi de-aș vorbi

1. În omenești limbi de-aș vorbi,
Și-n îngerești limbi, chiar,
De n-am în mine dragoste
Ar fi totu-n zadar.
Aș fi chimval zângănitor,
Aramă sunătoare;
/: Pentru că nu am dragoste,
Nu sunt nimic sub soare. :/

R: Dă-mi, Doamne-n suflet dragostea
Ta sfântă și curată
/: Să n-aduc jertfe, fără ea,
Pe-altaru-Ți niciodată. :/

2. Chiar de-aș putea munții să-i mut
Și-al prorociei dar
De l-aș avea, făr dragoste,
E totul în zadar.
Chiar de-aș cunoaște tainele
Și-aș ști toată știința,
/: Fără de dragoste-s nimic,
Chiar de-am toată credința. :/

3. Averea de mi-aș împărți,
S-o dau săracilor,
De nu am dragoste, sunt doar
Chimval zângănitor.
Trupul de-mi dau să fie ars,
Să rabd pentru credință,
/: Dragoste-n mine de nu am,
Nu mi-e de folosință. :/