Din Beer-Șeba Iacov când pornise

1. Din Ber-Șeba Iacov când pornise, în călătoria lui înspre Haran
După cum Isaac îi poruncise, să rămână la Padan-Aran.
După-o zi de grea călătorie, seara se lăsase şi el se opri
Căci lumina soarelui cea vie, coborându-se spre asfinţit

R1: Iacov îşi luase cu drag o piatră și şi-o puse astfel sub capul lui
O Doamne ce noapte minunată să dormi în mijlocul pustiului

2. Dar Domnul iată căi arată, îl cuprinde mreaja unui vis stingher
El vede o scară minunată, pe pământ ce ajungea la cer
Dar pe-această scară neînsemnată, se plimbau îngeri în sus şi-n jos
Îngerii Dumnezeului cel mare, iată dragii mei ce vis frumos!

R2: Dar Domnul sta privind deasupra scării și lui Iacov îi cuvânta
Pământu şi tot cei sub soare, toate seminţii tale îi voi da

3. Te vei întinde la apus şi la rasărit, la miază-noapte şi la miază-zi
Şi toate seminţiile pământului, toate ţie ţi le voi dărui.
Şi sculându-se de dimineaţă, a luat piatra şi-a fixat-o în pământ
Ca loc de aducere aminte, pentru Dumnezeu acelaşi Sfânt.

R3: Plin de frica Iacov atunci îi zise, acest loc e aşa de minunat
Căci aici e Casa lui Dumnezeu și poarata cerului înstelat

4. Iacov a făcut o juruinţă, caci dacă Domnul în viaţă îl va ocroti
Pământul şi ce are suflare, Domnul Dumnezeului îi va dărui
R3 ↑