Psalmul 139

1. ¹ O, Doamne, Tu mă cercetezi și mă cunoști prea bine,
² știi când stau jos și când mă scol, știi gândul care-mi vine,
³ știi când mă duc, știi când mă culc, știi orice căi a mele
⁴ cuvântul nici n-ajung să-l spun, și-l știi în toate cele!

2. ⁵ Din orice parte mă-nconjori, pui mâna-Ți peste mine
⁶ un plan atât de minunat, prea-nalt e să-l pot ține!
⁷ Unde-aș fugi de Duhul Tău, de Fața Ta departe,
căci pretutindenea ești Tu, de față, fără moarte! ...

3. ⁸ În ceruri dacă m-aș sui, acolo ești de față,
de-n locul morții-aș coborî, acolo ești, viață!
⁹ Aripi de zori dac-aș lua, la mare a mă duce,
¹⁰ și-acolo fi-va mâna Ta și dreapta-Ți să m-apuce.

4. ¹¹ De zic: în noapte voi scăpa... și noapte se va face,
¹² la Tine orice noapte-ar fi, lumină se preface.
De-ar fi-ntuneric nepătruns, la Tine-I zi senină,
și noaptea strălucește ca o zi de soare plină...

5. ¹³ Tu m-ai tocmit și m-ai țesut în sânul mamei mele.
¹⁴ Te laud cât de minunat sunt, Doamne-n toate cele!
A Tale lucruri toate sunt adânci și minunate,
atât de bine-acum le văd, cu sufletul meu, toate.

6. ¹⁵ Căci trupu-mi nu Ți-a fost ascuns, privirea-Ți mă pătrunse,
când m-ai țesut în chip ciudat în adâncimi ascunse.
¹⁶ Eram ființă fără chip și ochii-Ți mă văzură,
'nainte scrise-n cartea Ta, a-mele zile fură,

7. Tot ce mi-a fost orânduit întregi zilele mele,
Tu le știai când nici era vreuna dintre ele.
¹⁷ Ce nepătrunse mi se par a Tale gânduri toate,
și cât de multe, Doamne, sunt, cât sunt nenumărate.

8. ¹⁸ Le număr... și-s mai multe ca nisipul de pe ape...
mă scol... și tot cu Tine sunt, de Tine mai aproape!
¹⁹ O, Doamne, dac-ai omorî pe cel rău și l-ai frânge,
plecați toți de la mine, voi cei ce-nsetați de sânge.

9. ²⁰ În chip nelegiuit vorbesc vrăjmașii Tăi de Tine,
și-al Tău Sfânt Nume ei Îl iau să mintă și mai bine.
²¹ Să nu urăsc eu pe acei ce ură pot să-Ți poarte?
²² Da, Doamne, îi urăsc adânc ca pe-un vrăjmaș de moarte.

10. ²³ O, cercetează-mă acum și inima-mi cunoaște,
mă-ncearcă, Doamne, ca să știi ce gând în mine naște!
²⁴ Vezi dacă sunt pe-o cale rea, pe căile mâniei,
și du-mă Tu pe calea Ta, pe calea veșniciei!

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 139
Autor text: Traian Dorz