Psalmul 119 (XVII)

1. ¹²⁹ Sfintele-Ți învățăminte, minunate le socot,
de aceea le păzesc eu, cu tot sufletul, cu tot...

R1: ¹³⁰ Când Cuvântul Tău descoperi, Tu lumină nouă scoți,
și dai sfântă-nțelepciune la toți cei curați, la toți!

2. ¹³¹ Cu oftare-mi deschid gura, că sunt lacom tot mai mult,
ca a Ta poruncă sfântă s-ascult, Doamne, s-o ascult!

R2: ¹³² Fața-ntoarce-Ți-o spre mine și de mine milă ai
cum la câți Te-ascultă, Doamne, le dai milă Tu, le dai!

3. ¹³³ Întărește-mi, Doamne, pașii în Cuvântul sfânt al Tău,
nu lăsa să mă robească nici un rău, o nici un rău!

R3: ¹³⁴ Scapă-mă de asuprirea celor răi, cu gând hain,
ca porunca Ta cea sfântă, s-o țin pururea, s-o țin!

4. ¹³⁵ Fă să-Ți strălucească Fața peste robul Tău în veac,
și mă-nvață-orânduirea-Ți ca să-Ți plac mereu, să-Ți plac!

R4: ¹³⁶ Ochii-mi plâng șiroi de lacrimi cu adânc și greu suspin,
pentru că-a Ta Lege, Doamne, n-o țin oamenii, n-o țin!

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 119:129-136
Autor text: Traian Dorz