Psalmul 102

1. ¹ Doamne-ascultă-mi, Doamne, rugăciunea mea,
strigătu-mi s-ajungă, Doamne, pân-la Tine.
² Nu-mi ascunde Fața Ta în ziua grea,
pleacă-Ți Tu urechea, când Te strig, spre mine!

R1: Grabnic mă ascultă
³ căci pier ca un fum
și-mi ard ca tăciunii
oasele acum...

2. ⁴ Inima-mi lovită prinde-a se usca,
uit să-mi mânc și pâinea de așa urgie,
⁵ așa-mi sunt de multe gemetele-așa
că mi se lipește osu-n carnea vie.

R2: ⁶ Sunt ca pelicanul
din pustii păduri
ca o cucuvaie
din dărâmături.

3. ⁷ Nu mai dorm... și-s ca o pasăre ce-ar sta
singuratică pe-un coperiș uitată,
⁸ zilnic cei vrăjmași mi-aruncă-ocară grea,
și pe mine jură o vrăjmașă ceată.

R3: ⁹ Mănânc țărână-n locul
pâinii, cu amar,
și cu plâns mi-amestec
băutura iar...

4. ¹⁰ Pentru-a Ta mânie, că-n urgia Ta,
Tu m-ai ridicat și m-aruncași departe,
¹¹ ale mele zile trec ca umbra mea,
mă usuc ca iarba care e pe moarte...

R4: ¹² Dar Tu, Doamne, Tu ești
Împărat slăvit,
sfânta-Ți pomenire
ține nesfârșit.

5. ¹³ Tu ai să Te scoli și milă vei avea
de Sion, că-i vremea să-i dai îndurare,
este vremea, Doamne, a Te îndura
de acei ce-așteaptă mila Ta cea mare!

R5: ¹⁴ Căci iubesc ai Tăi
piatra Sionului,
și le este milă
de țărâna lui.

6. ¹⁵ Atunci neamurile se vor înfrica
de-al Domnului Nume veșnic sfânt și tare,
se vor teme, Doamne, de mărirea Ta
împărații de pe tot pământul mare.

R6: ¹⁶ Da! ... Sionul iarăși
Domnul va zidi
și-n el, a Lui slavă
ni se va ivi.

7. ¹⁷ El ia-n seamă ruga celui nevoiaș,
nu-i nesocotește trista rugăciune,
¹⁸ să se scrie-aceasta neamului urmaș,
și cei ce-o să vină, laude-I vor spune.

R7: ¹⁹ Căci din înălțimea
locului Său sfânt
și din cer se uită
Domnul pe pământ...

8. ²⁰ Ca s-audă cum gem prinșii de război
și să dea scăpare celor ce-s pe moarte
²¹ ca ei să-L vestească în Sion apoi
și Ierusalimul laude să-I poarte...

R8: ²² Când toți se vor strânge
și când vor veni
Domnului, a lumii
neamuri a-I sluji.

9. ²³ El mi-a frânt puterea în a vieții drum,
mi-a scurtat a mele zile-n jumătate.
²⁴ Eu zic: Doamne, o, nu mă lua acum,
Tu ai cărui ani țin veacurile toate.

R9: ²⁵ Tu-n vechimi pământul
l-ai întemeiat,
cerul Tu cu mâna-Ți,
Doamne, l-ai lucrat.

10. ²⁶ Ele vor pieri, dar Tu pe veci vei sta...
- ca pe-o haină veche-ai să le schimbi odată. -
²⁷ Dar în veci același Tu vei rămânea
și-anii Tăi, o, Doamne, veșnic nu se gată.

R10: ²⁸ Fiii robilor Tăi
țara-și vor avea
și sămânța lor va
sta-naintea Ta.

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 102
Autor text: Traian Dorz