Psalmul 057

1. ¹ Ai milă, Doamne, ai de mine milă
că-n Tine crede sufletu-mi supus,
și sub aripa Ta îmi caut scăparea,
pân-ce nenorocirea s-o fi dus.

2. ² Eu strig spre Domnul Cel din înălțime,
Cel care pentru mine va lucra,
³ și El, din cer trimite-mi-va scăparea,
chiar când cel rău ocări mi-ar arunca! (oprire)

3. Da, Domnu-mi va trimite bunătatea
și-a Lui credincioșie-n orice loc.
⁴ Mi-e sufletul ca între niște fiare
ca niște oameni care varsă foc.

4. ⁵ Dar Tu Te-nalță peste ceruri, Doamne,
pe tot pământu-ntinde-Ți slava Ta!
⁶ Ei mi-ntinseseră un laț în cale,
și sufletul mi se încovoia.

5. Mi-au fost săpat o groapă înainte,
dar au căzut curând tot ei în ea...
⁷ Mi-e tare inima, o, Doamne, tare
din harfă și-alăută-Ți voi cânta.

6. ⁸ Treziți-vă voi suflete și harfă
în zori de zi mă voi scula să cânt,
⁹ Te voi slăvi printre popoare, Doamne,
Te voi cânta-ntre neamuri pe pământ!

7. ¹⁰ Căci bunătatea-Ți pân-la cer ajunge,
și pân-la nori credincioșia Ta,
¹¹ înalță-Te Tu peste ceruri, Doamne,
pe tot pământul slava Ta va sta.

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 57
Autor text: Traian Dorz