Psalmul 017

1. ¹ Doamne Bun, ascultă-mi Doamne, pricina nevinovată,
ia aminte la-al meu strigăt și curata-mi rugăciune,
² să se facă-a mea dreptate înainte-Ți arătată,
și-ai Tăi ochi preasfinți să vadă neprihana mea, Preabune.

2. ³ De mă-ncerci și zi și noapte, n-afli-n inimă minciună,
căci ce-mi iese de pe buze mi-e și-n gânduri ca-n cuvinte
⁴ iar în legătura cu-alții, după-a Ta povață bună
mă feresc de-asupritoarea cale-a celor fără minte.

3. ⁵ Pașii mei, pe-a Ta cărare, stau mereu cu neclintire,
⁶ Ție-Ți strig s-asculți, o, Doamne, spre cuvântul meu Te-apleacă,
⁷ și arată-mi bunătatea-Ți, Tu, ce dai adăpostire
celor asupriți când cei răi caută răul să le facă!

4. ⁸ Mă păzește ca lumina ochilor, cu-a Tale-aripe
⁹ de vrăjmașii mei de moarte și de ura lor cea mare
¹⁰ că-a lor inimă e-nchisă, trufași sunt în orice clipă,
¹¹ mă-nconjor și stau la pândă, la pământ să mă doboare,

5. ¹² parc-ar fi un leu ce-ntruna după pradă stă la pândă.
¹³ Scoală, Doamne, ieși spre cel rău îl doboară și mă scapă,
scapă-mă de toți vrăjmașii și de-a urii lor osândă,
cu-a Ta sabie-ascuțită, de-al lor sânge, Tu-i adapă.

6. ¹⁴ Scapă-mă cu mâna-Ți, Doamne, de-acei oameni ce-azi în lume
își iau partea-acum în viață de belșug și de-mbuibare,
cărora le dai Tu, Doamne, bunătăți fără de nume,
care-și satură urmașii din prisosul lor cel mare.

7. ¹⁵ Dar eu, Doamne, în curata sfântă-mi nevinovăție
voi vedea pe totdeauna Fața Ta cea strălucită,
când mă voi trezi din noaptea ce-a trecut pe veșnicie
mă voi sătura de chipul și de Fața Ta plăcută!

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 17
Autor text: Traian Dorz