Psalmul 010

1. ¹ De ce stai așa departe, Doamne-n vreme de necaz
² când cei slabi cad jertfe-n cursa celui rău și făr-obraz?

R1: ³ Se fălește cu batjocuri și cu pofta celui rău,
⁴ cel rău zice cu trufie că nu este Dumnezeu.

2. ⁵ Treburile lui merg bine, el vorbește cu dispreț,
pe-a Ta judecată, Doamne, el nu pune niciun preț.

R2: ⁶ Nu mă clatin - zice dânsul - sunt scutit de nenoroc,
⁷ plină-i gura lui de blestem și sub limbă poartă foc.

3. ⁸ Stă la pândă lângă sate ucigând nevinovați
⁹ stă la pândă-ascuns ca leul să-i atragă-n al său laț.

R3: ¹⁰ Se îndoaie, se apleacă și săracii-n gheare-i cad,
¹¹ el își zice că nu vede Dumnezeu al lui păcat.

4. ¹² Scoală, Doamne 'nalță-Ți mâna, nu-i uita pe-ai Tăi săraci,
¹³ de ce să hulească cel rău că Tu-i uiți și că Tu taci?

R4: ¹⁴ Dar Tu vezi, Tu știi durerea celui singur și sărman,
în nădejdea Ta se lasă cel nenorocit și-orfan.

5. ¹⁵ Doamne, Tu zdrobește-i brațul celui care face rău,
pedepsește-i fărdelegea, pierde-l Tu din ochiul Tău!

R5: ¹⁶ Domnu-n veci împărăți-va, cei răi pier din țara Sa
¹⁷ Tu-auzi, Doamne, rugăciunea celor cu durere grea!

6. Le dai inimii-ntărite și spre ei urechea-Ți pleci,
¹⁸ la orfanul care strigă, Doamne, fă-i dreptate-n veci!

R6: Și să-i faci dreptate celui asuprit și abătut
ca să nu mai sufle groaza omul cel luat din lut.

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 10
Autor text: Traian Dorz