Psalmul 009

1. ¹ Voi lăuda pe Domnul
din inima mea toată,
minunile-I voi spune
cât gura o să-mi poată!

R1: ² Voi face-n veci din Tine
a vieții-mi bucurie,
și, Numele Tău, Doamne,
cânta-L-voi în vecie!

2. ³ Vrăjmașii mei dau fuga
'napoi din sfânta-Ți față,
⁴ Tu-mi sprijinești dreptatea
și pricina-n viață.

R2: Tu stai pe scaunul slavei
să judeci drept, întruna,
⁵ Tu nimicești pe cei răi,
și-i pierzi pe totdeauna!

3. ⁶ S-au dus vrăjmașii, nu sunt
din ei decât ruine,
cetăți ce-s dărâmate
pe veci de către Tine!

R3: ⁷ Ei nu mai sunt... dar Domnul
în veci împărățește,
și scaunul judecății
de-apoi și-l pregătește!

4. ⁸ El fără părtinire
va judeca pe-oricare...
⁹ La asupriți dă Domnul
în vreme grea scăpare.

R4: ¹⁰ Cei ce-L cunosc pe Domnul
se-ncred în al Lui Nume
căci El nu părăsește
pe cei ce-L caută-n lume.

5. ¹¹ Cântați-I că-Mpăratul
Sionului El este,
vestiți printre popoare
a slavei Sale veste.

R5: ¹² El pururea răzbună
nevinovatul sânge,
și-aude nevoiașul
ce suferă și plânge.

6. ¹³ Ai mila Doamne, vezi-mi
ticăloșia-n care
vrăjmașul meu m-aduce,
trăgându-mă-n pierzare.

R6: Din ușa morții ia-mă
să scap de la pieire
ca să mă bucur Doamne
de marea-Ți mântuire.

7. ¹⁴ Ca să vestesc de-a pururi
eu laudele Tale,
la porțile cetății
Sionului, în cale.

R7: ¹⁵ Cad neamurile-n groapa
pe care o făcură,
piciorul lor se prinde
în lațul lor de ură.

8. ¹⁶ Când Domnul se arată
dreptate-n veci lucrează
El prinde răii-n lațul
ce singuri îl așează... (oprire)

R8: ¹⁷ Cei răi se-ntorc cu toții
la-a morții locuință,
popoarele ce uită
a Domnului credință.

9. ¹⁸ Câți n-au noroc pe lume
uitați nu au să fie
săraci, nădejdea voastră
nu piere pe vecie! ...

R9: ¹⁹ O, scoală, Doamne - omul
să nu se prea încreadă
la judecată lumea
în fața Ta să cadă.

C: ²⁰ Aruncă Tu-n ei groaza
ca toți în veac să știe
că nu sunt decât oameni
că sunt nimicnicie. (oprire)

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 9
Autor text: Traian Dorz