Psalmul 004

1. ¹ O, răspunde-mi când strig, Domnul, neprihanei mele,
scoate-mă la larg în ceasul strâmtorării grele,
/: Doamne-ai milă ascultă-mi ruga strâmtorării grele! :/

2. ² Până când, o, fii ai lumii, slava-mi veți huli-o,
până când deșertăciunea oare veți iubi-o,
/: cât veți mai umbla-n minciună, cât veți mai iubi-o? :/ (oprire)

3. ³ Să știți că ales-a, Domnul, om iubit pe care
îl păstrează și-i arată marea-i îndurare!
/: Domnu-aude când spre Dânsul strig - și-mi dă-ndurare! :/

4. ⁴ Vă cutremurați cu groază de păcătuire,
spuneți-vă asta-n inimi seara la-adormire,
/: și tăceți apoi... în patul vostru de-adormire. :/

5. ⁵ Domnului s-aduceți jertfă pururea curată,
și-n puterea Lui vă-ncredeți pentru viața toată!
/: O, încredeți-vă-n Domnul, pentru viața toată! :/

6. ⁶ Mulți zic: cine-o să ne-arate nouă fericirea?
Eu spun: Tu ne-aduci o, Doamne, nouă strălucirea,
/: fața Ta răsară, Doamne, peste noi lucirea. :/

7. ⁷ Tu-mi dai inimii mai multe stări de bucurie
decât lor când le rodește grâul pe câmpie,
/: rodul vinului în viță, grâul pe câmpie. :/

8. ⁸ Eu mă culc și-adorm o, Doamne, liniștit și-n pace,
împăcarea Ta deplină fericit mă face!
/: Fericită locuința pacea Ta mi-o face! :/

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 4
Autor text: Traian Dorz