Viața are rost

1. Gândurile-ți vin, nu le poți opri
Singur stai să te-nțelegi și ai vrea să știi
Dacă cineva te poate ajuta,
Să înțeleagă deprimarea ce e-n mintea ta.
Parcă stai retras într-o lume-a ta,
Crezi că nimeni nu-nțelege nebunia ta,
Gândul tău e-atins, de întuneric prins,
Sufletul încet se pierde, parcă e învins.

B: Mergi și tot ce poți să crezi,
Crezi că te-ai pierdut, parcă tot mai mult.
Vrei, vrei să poți striga,
S-audă cineva, vrei să fii-nțeles.

R: /: Da, dacă te-ai opri n-ai mai suferi,
Dacă vrei să vezi trebuie doar să crezi,
Că viața are rost, că singur nu ai fost,
Ești păzit mereu când stai cu Dumnezeu! :/

B1: Crezi! Și-ai să poți vedea!
Și când viața-i grea n-ai să te mai temi.
Nu, nu te mai lăsa atras în lumea ta
Până-ai să te pierzi.

O: 1 B R B1 R