A fost cândva o frumoasă Grădină

1. A fost cândva o frumoasă Grădină,
Cu lotuși, cu crini, cu migdali și măslini,
Cu-o tainică și ne-ntinată lumină
C-un cer ce-ar fi fost de-apururi senin.

R1: Și-acolo-n Eden în Grădina străveche,
Ca rod al iubirii și-al dorului sfânt,
A fost așezată întâia pereche
/: Cu suflet ceresc într-un cot de pământ. :/

2. Și-acolo-n Eden, ca-ntr-o veșnică nuntă,
Legați în iubire, feriți de vrăjmaș,
Trăiau partășia curată și sfântă
Cu Domnul iubirii în Sfâtul Locaș.

R2: Dar, nu prea departe, în tainică umbră,
Satana, privindu-i cu ochiul viclean,
Aduse-n Grădină și ziua cea sumbră,
/: Cu moarte lovindu-i pe Eva și-Adam. :/

3. Vai, unde-i de-atuncea acea fericire,
Cerești desfătări din edenice vremi,
Durere și plâns și necaz și robire,
Pământ frământat, lovit de blestem.

R3: Și-a fost peste veacuri o altă grădină.
Isus Își așteaptă mireasa plângând,
Primind să plătească cumplita ei vină
/: Pe crucea Golgotei să moară iertând :/

4. Și slava și pacea, viața, iubirea,
Pierdute atuncea în vechiul Eden
Din nou le-am găsit, primind mântuirea,
Prin jertfa ce-a frânt al morții blestem.

R4: Cântăm azi cu toții, cântăm azi mărire,
Din nou suntem liberi, din nou izbăviți,
E-al nostru Edenul cu-a lui strălucire,
Din nou suntem liberi, prin har mântuiți,
Prin har suntem liberi, prin har mântuiți.