Un Om purta odată (Bice fără număr îl loveau)

1. Un Om purta odată, pe străduțele înguste
O curce grea pe care păcatul meu era
Bătut întreaga noapte, chinuit și-nsângerat
PE dealul de durere, El crucea și-a purtat

R: Bice fără număr îl loveau, îngerii din cer la EL priveau
Și Scriptura-atunci s-a împlinit și capul șarpelui a fost zdrobit
În sângele ce Domnul și-a vărsat astăzi mai poți fii și tu iertat
Și dacă vrei să fii cu El în cer, hai vino astăzi la Emanuel!

2. Soldați cu mâini haine îl loveau fără de milă
S-a prăbușit sub cruce dar nu a renunțat
Disprețuit de oameni ce îi strigau: „La moarte!”
Spre locul de osândă Isus înainta...

3. Când primii stropi de sânge le-au înghițit țărâna
Păcatul lumii noastre, El, Mielul le-a ispășit
Când l-au străpuns piroane în mâini și în picioare
Tot planul mântuirii atunci s-a împlinit.