Era odat-o tainică grădină

1. Era odat-o tainică grădină
În care Domnul se ruga plângând,
/: Şi faţa Lui, cea plină de lumină
Era-ntristată până la mormânt. :/

2. De multe ori pe faţă El căzuse
Şi se ruga cu mult amar nespus;
/: “Să treacă Tată, să nu beau paharul!“
Paharul suferinţei lui Isus. :/

3. În Ghetismani, grădină neuitată
În tine plânge Domnul cu amar –
/: Şi-apoi se-mbracă-n haina umilinţei
Şi-şi pregăteşte drumul spre Calvar. :/

4. O, Ghetismani, grădina neuitată,
Tu ai văzut durerea lui Isus,
/: Pe Iuda, când a sărutat o dată
Pe Domnul strălucirilor de sus! :/

5. O, Ghetismani aş vrea să fiu în tine,
Să văd şi locul unde El a plâns;
/: Să plâng şi eu, cu lacrimi şi suspine
Să plâng, căci pentru mine El a plâns. :/

I: Mi minor