Eli lama sabactani

1. Seara în foșnet de frunze,
Isus se ruga în grădină,
Înălța glasul său înspre cer
Îndurerat El fără vină.
Chiar și umbrele reci se-ascundeau
Nu puteau să privească,
Cum un Prinț coborât din Etern
Începea să pătimească.
Îngenuncheat, cu fața la pământ,
Prăbușit, El a strigat:

R1: "Tată, dacă-i cu putință,
Îndepărtează de la mine
Acest cumplit pahar.
Totuși, Voia Ta, nu Voia Mea,
O, Tată, să se facă.''

2. Știu c-a ales pentru mine
Să urce în chinuri calvarul,
Apăsa mult prea greu crucea Sa
Împovărat de-a noastră vină.
Iar soldații cu bicele lor
Se grăbeau să-L lovească,
Cu dispreț oameni răi si preoți
Nu 'ncetau să îl hulească.
L-au răstignit, pe-o cruce de blestem,
Și zdrobit, El a strigat:

R2: "Eli, lama sabactani,
Nu-ți întoarce de la mine preasfântă fața Ta.
Tată, iartă azi, acest păcat căci ei nu știu ce fac.''

B: El s-a jertfit căci ne-a iubit,
Si ne-mpăcat pe veci cu Dumnezeu.
Prin moartea Sa, la Golgota, ne-a răscumpărat.