Şi mama ne-a chemat pe toţi în casă

I: Fa M

1. Și mama ne chema pe toți în casă
Iar noi, copii afară ne jucam
Îmi amintesc de vocea ei duioasă
Din vremea ceea când copil eram.

R1: "Copii, veniți la cină,
Iată că seara a sosit,
În casă e lumină
Și paturile vi le-am pregătit."

2. Dar vremea ceea a trecut, și iată
Doar amintirea mai păstrăm de-atunci,
A mamei noastre-atât de calde șoapte
Și-a ei atât de severe porunci.

3. La fel vom auzi și noi odată
Chemarea Celui care ne-a iubit,
Cu vocea Lui atât de minunată
"Copii, veniți, că totu-i pregătit"!

R2: Lumina e aprinsă
În casa Părintelui de sus,
Și masa e întinsă
Copii, veniți la Regele Isus

4. Aicea vom lăsa copilăria
Și jocurile-n care am trăit,
Acolo vom începe veșnicia,
O veșnicie fără de sfarsit.

5. Vei auzi și tu atunci chemarea
Copile, ce afară rătăcești,
Privește, se coboară înserarea
Și tu în lume încă te găseşti

6. De-atâta timp Domnul Isus te cheamă,
O, tu copil sărman și călător,
De ce respingi tu vocea Lui de mamă
Și glasul Lui atât de-ndurător?

7. De ce respingi tu vocea Lui duioasă?
În lumea asta te framânţi amar,
El sus în cer ți-a pregătit o casă
Împodobită cu mărgăritar

8. Copii, veniți căci vremea trece
Și seara se coboară pe furiș,
Îmbătrânirea e atât de rece
Ea schimbă al vieții înveliș

9. Voi, fii ai Celui Veșnic în lumină,
Să nu vă fure somnul femecat,
Plăcerile ce aparțin de tinăƒ,
Nu vă jucați cu moartea, căƒ-i păcat.

10. Nu vă jucaţi copii, cu mântuirea,
Cu mântuirea nu e de jucat,
Nu vă lăsați să vă conducă firea,
Căci firea vă conduce la păcat.

11. Nu vă jucați cu focul care arde,
Căci focul e primejdios,
În foc vor arde-atâtea miliarde
Ce-au refuzat chemarea Lui Hristos.

12. Pe boltă se coboară înserarea
Și ziua mântuiri-i de sfârșit,
De mii de ani a răsunat chemarea:
"Copii, veniţi că totu-i pregătit"