"CHARLES FOX PARHAM"

Categorie: Biografii crestine

Mişcarea penticostală s-a născut din mişcarea metodistă fondată de John Wesley[1], iar unul dintre reprezentanţii de seamă care a făcut această trecere este reverendul Charles Fox Parham. El a fost cel dintâi predicator care a susţinut că „vorbirea în limbi” este dovada unică a primirii botezului cu Duhul Sfânt.

Parham s-a născut la Muscatine, Iowa, SUA în 1873. A devenit predicator de la vărsta de 15 ani.[2] A fost pastor, profesor şi evanghelist. Este deseori numit „tatăl mişcării penticostale moderne”. Ridicându-se la pe fundalul sfârşitului secolului XIX el s-a ivit ca un lider timpuriu al mişcării regeneratoare. A accentuat foarte mult rolul Duhului Sfânt şi restaurarea credinţei apostolice. Deşi influenţa lui în această mişcare s-a diminuat spre sfârşitul vieţii, el a avut totuşi un impact imens asupra dezvoltării credinţei penticostale.[3] Şi-a început cariera de lucrător creştin în Linwood Kanasa, ca pastor locţiitor în Biserica Metodistă Episcopală. De la metodism a primit învăţătura sfinţirii totale ca a doua lucrare a harului, o experienţă pe care a primit-o şi a predicat-o ca metodist. În 1890, Parham a intrat în contact cu elemente mai clare ale mişcării holiness şi, după mai mult studiu, a adoptat doctrina vindecării prin credinţă ca parte a “răscumpărării”. El a slujit şi în mişcarea botezului cu foc iniţiată de Irwin şi a respins emoţia extremă, dar nu şi ideea unei “a treia experienţe” a unui “botez cu Duhul Sfânt şi cu foc”. Lucrurile nu au mers bine în Biserica Metodistă şi el a vrut să se bazeze mai mult pe teologia şi practicile descrise de Noul Testament, decât să păstreze vechia linie denominaţională.[4] După 1895 a ieşit din rândurile Bisericii Metodiste Episcopale şi a adoptat o poziţie anti-denominaţională, pe care şi-a menţinut-o pentru tot restul vieţii[5].

În 1890, Parham a făcut o “casă a vindecării divine” în Topeka, unde urma să se aducă bolnavi şi infirmi pentru rugăciune de vindecare. Prin urmare, în acel an a fost înfiinţată “Casa de vindecare Betel” unde şi-a început apariţia publicaţia bilunară Apostolic Faith.  Doi ani mai târziu a deschis o şcoală în apropiere de Topeka, pe care a denumit-o “Şcoala biblică Betel”. Aici s-au adunat patruzeci de studenţi holiness în singurul an de funcţionare a şcolii.[6]

În 1900, teologia lui Parham provenea din mai multe surse. Doar cu puţin înainte de deschiderea şcolii de la Topeka, el a mers la Chicago pentru a-l auzi pe Alexander Dowie. De acolo s-a dus la Nyack, New York, pentru a-l auzi pe A. B. Simpson de la Christian and Mission Alliance şi la Shioh Maine, pentru a cunoaşte biserica lui Frank Sandford, “Holy Ghost and us” (Duhul Sfânt şi noi). În şcoala lui Sanford era o studentă pe nume Jeannie Glassey, care pretindea că vorbea în mod miraculos într-un dialect african, dovedind prin aceasta că era chemată să fie misionară în Africa. În Siloth, Parham a cunoscut pentru prima dată fenomenul glosolaliei, când mai mulţi studenţi au coborât dintr-un “turn de rugăciune” vorbind în limbi după mai multe ore de rugăciune de mijlocire. Reîntors la Topeka, el simţea că se mai afla ceva dincolo de experienţa sfinţirii, probabil un botez carismatic cu Duhul Sfânt. Care ar fi fost necesar “pentru a răspunde provocării secolului care începea”.

În decembrie 1900, Parham a parcurs cu studenţii săi un studiu al principiilor majore ale mişcării holiness, inclusiv sfinţirea şi vindecarea divină. Când au ajuns la capitolul al doilea din cartea Faptele Apostolilor, au studiat evenimentele  care s-au petrecut în ziua de Rusalii la Ierusalim, inclusiv vorbirea în limbi. În această conjunctură, Parham a trebuit să părăsească şcoala timp de trei zile, pentru a predica într-o altă localitate. Înainte de a pleca, el le-a cerut studenţilor săi să studieze Biblia, pentru a descoperii care este dovada biblică a primirii botezului cu Duhul Sfânt. La reîntoarcere, le-a cerut studenţilor să prezinte concluzia studiului lor şi, spre uimirea lui, toţi au spus că această dovadă este “vorbirea în limbi”. Ei au dedus aceasta din cele patru ocazii despre care relatează cartea Fapte, când vorbirea în limbi a însoţit botezul cu Duhul Sfânt.

Convinşi că ajunseră la această concluzie în urma interpretării corecte a Scripturii, Parham şi studenţii săi au petrecut o noapte de veghe, în 31 decembrie 1900. În acel serviciu o studentă pe nume Agnes N. Ozman i-a cerut lui Parham să-şi pună mâinile pe capul ei şi să se roage pentru ca ea să primească botezul cu Duhul Sfânt, însoţit de dovada vorbirii în limbi. Potrivit mărturiilor, după miezul nopţii şi în prima zi a secolului al XX-lea domnişoara Ozman a început ,,să vorbească în limba chineză, în timp ce ,,o aură părea să-i înconjoare faţa şi capul. După această experienţă, Ozman nu a mai putut vorbi în limba engleză timp de trei zile şi, când încerca să comunice în scris, invariabil scria în limba chineză. Acest eveniment este privit de cei mai mulţi ca începutul mişcării penticostale moderne din America. Mai târziu, după ce şi ceilalţi studenţi au cunoscut aceeaşi experienţă, Parham însuşi a cunoscut această experienţă şi a început să predice despre ea în toate predicile lui. La scurt timp, vestea aceasta s-a răspândit şi mulţi reporteri, translatori ai guvernului şi experţi în lingvistică s-au îndreptat spre „Stone’s Folly” pentru a investiga noul fenomen. Ca apoi să apară un articol cu titlul: „O credinţă bizară, fapte stranii… credincioşi vorbind în limbi ciudate”.[7]

Studenţii aceştia au vorbit, pe parcursul acestor întâlniri, cu toţi în 21 de limbi cunoscute şi Parham susţinea că studenţii lui nu studiaseră vreodată aceste limbi şi că vorbitor nativi ai acestor limbi îi auziseră vorbind şi au confirmat autenticitatea fenomenului. În 1905 el a venit la Houston ca să predice mesajul Evangheliei depline şi să deschidă un colegiu biblic biblică[8].

Ulterior, Parham a susţinut că misionarii nu vor mai trebui să înveţe limba străină a ţării unde vor misiona. Trebuie doar, spunea el, ca misionarul să primească botezul cu Duhul Sfânt, după care ar fi putut merge în cele mai îndepărtate colţuri ale lumi şi să predice în limba băştinaşilor.[9]

[1] Vinson Synan. Tradiţia mişcării penticostale. pag. 1.  2004 Ed. Betrania Oradea. pag. 1

[2] http://www.nationmaster.com/encyclopedia/

[3] http://www.bookrags.com/biography/charles-fox-parham/

[4] http://www.ag.org/top/gc2001/

[5] Vinson Synan. Tradiţia mişcării penticostale. pag. 88

[6] Parham, Charles Fox Parham, pag. 39-50.

[7] Parham, Charles Fox Parham, pag. 70-96.

[8] http//www.azusa-laof.org/…/

[9] Vinson Synan. Tradiţia mişcării penticostale. pag. 91

sursa: https://la1ceai.wordpress.com/