"Studii misionare la Bonn. Andreas Steinmeister"

Categorie: Biografii crestine
 

Studii misionare la Bonn

Albert a încheiat perioada de instruire în cursul căreia a primit Cuvântul lui Dumnezeu ca un copil nou-născut dornic după laptele binefăcător şi curat (1. Petru 2:2 ). El a arătat în toate privinţele şi de o manieră vizibilă, o creştere rapidă în credinţă. După aceasta, a avut dorinţa să trăiască în totul doar pentru Domnul Isus. La Uniunea creştină a tinerilor din Gevelsberg a lucrat cu multă râvnă pentru Domnul său. Însoţit de prietenul său, de asemenea credincios, Fritz Eisenberg, şi-a propus să urmeze o şcoală misionară, pentru a merge apoi la hotentoţi (trib în Africa de sud n.tr.) ca să le vestească Evanghelia. Totul a fost pregătit prin rugăciune. Părinţii săi au fost de acord, şi astfel cei doi prieteni s-au îndreptat îndată spre Bonn. La ce se puteau aştepta acolo?

Fondatorul acestei şcoli a fost profesorul Theodore Christlieb (1833 - 1889). Ca tânăr pastor şvab de douăzeci şi cinci de ani, a fost în slujba parohiei germane din Londra între anii 1858 - 1865 şi a fost profund impresionat de bogata activitate misionară şi evanghelică din Anglia. A făcut cunoştinţă cu predicatorul C.H. Spurgeon care vorbea în acea perioadă la mari mulţimi în marea sală "Tabernacle Métropolitain". Mai târziu, Theodore Christlieb s-a interesat de Wesley şi Whitefield, care erau oameni ai lui Dumnezeu şi prin diverse scrieri către bisericile germane, pune înaintea conştiinţei lor lucrarea de evanghelizare. În anul 1879-1880 traduce două cărţi din engleză: "Viaţa şi lucrarea evanghelistului Charles G. Finney, un glas de trezire din zilele noastre" şi "Viaţa şi umblarea predicatorului Robert Murray M'Cheyne". El i-a abordat pe pastorii germani, cerându-le stăruitor să evanghelizeze mai mult.

În anul 1883, Christlieb a cumpărat o casă la Bonn pentru nevoile pastorale ale comunităţilor creştine şi pentru evanghelizare unde puteau fi formaţi evanghelişti. În anul 1885, l-a cooptat pe Elias Schrenk la lucrarea de evanghelizare din Germania şi deschide oficial în 1886 Johanneum, sau "aşezământul Ioan". În această şcoală, oamenii credincioşi erau iniţiaţi cu privire la metodele de evanghelizare şi la studiul Bibliei.

Albert şi prietenul său Fritz Eisenberg au studiat cu râvnă toate materiile disponibile şi astfel au putut să cunoască învăţăturile periculoase ale lui Schleiermacher. Acestea îndreptau privirea către omul religios (moral) în loc să îndrepte spre Dumnezeu şi descoperirea Sa, ele deschizând uşa neoprotestantismului libertin în Biserică. În timp ce participa la un seminar, Albert a auzit pe un profesor spunând: "Teologia lui Schleiermacher este, până în prezent, cu totul aparte în raport cu celelalte, a cărei înţelegere este necesară pentru a cunoaşte structura teologiei din prezent". Această frază s-a întipărit profund în memoria lui Albert, încât a putut să o repete mai târziu fiilor sai.

În această şcoală a cunoscut mai bine râvna pentru evanghelizare. Totuşi se plângea adesea de hrana spirituală, comparând-o câteodată cu nişte pietre. Era cu adevărat necesar să înveţe a cunoaşte multe erezii, pentru a le combate? Nu era mai bine să aprofundeze învăţăturile sfinte pentru a fi păzit de erezii?

Pentru a câştiga ceva bani, pe lângă partea teoretică, lucra adesea seara târziu, şi chiar noaptea, la spital. În acel timp, a izbucnit o epidemie de tifos exantematic şi mulţi bolnavi aveau nevoie de mângâiere. El s-a dedicat în întregime bolnavilor, fiind de ajutor oriunde era nevoie. Târziu în noapte, cădea pe pat, epuizat de oboseală, apoi dimineaţa devreme, mergea la seminarii ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. De multe ori, în această perioadă, se întreba dacă este de folos să urmeze studii teologice sau să frecventeze o şcoală biblică, pentru lucrarea de evanghelizare.

Adesea, împreună cu prietenul său, petreceau timp în rugăciune şi în cercetarea Bibliei: erau orele cele mai binecuvântate. În această perioadă a contractat mai multe boli, care i-au creat multă suferinţă mai târziu. Odată a avut o fractură în timp ce transporta un bolnav. Această extenuare a avut un efect nefavorabil asupra sistemului său nervos. Totuşi nu făcea caz de sănătatea sa; dorea să-L slujească pe Domnul oriunde şi cât era posibil. Nevrând să arate gazdei sale cât este de extenuat, a devenit foarte agitat din cauza nopţilor nedormite.

Dar Domnul L-a oprit din drum. Ca urmare a muncii sale istovitoare, într-o zi a fost cuprins de o hemoragie instantanee şi astfel a fost declarat inapt pentru a merge la Tropice (Africa de sud). Prin urmare, dorinţa lui de a deveni misionar nu s-a putut realiza. Mai întâi a fost pentru el un şoc puternic, căci avea convingerea că Dumnezeu voia ca el să plece misionar. Dar voia ca în orice împrejurare să se comformeze căilor lui Dumnezeu şi aştepta călăuzirea Sa.

După asimilarea cunoştinţelor teoretice, s-a întrebat dacă trebuie sau nu să continue studiile. S-a rugat Domnului şi a primit convingerea că trebuie să urmeze studiile. I-a spus tatălui său de dorinţa sa, dar acesta i-a răspuns: "Albert, din nefericire nu mai am bani pentru aceasta, fraţii tăi au şi ei nevoie de pregătire". De fapt, unii dintre fraţii săi duceau o viaţă în totul dezordonată. Unul dintre ei a mers până acolo că şi-a aprins ţigara cu o bancnota de 50 de mărci. Albert a fost mişcat profund. Cum era posibil aşa ceva? S-a rugat lui Dumnezeu, L-a implorat - dar banii necesari nu veneau. Totuşi un verset din Isaia l-a atins: "Pentru că gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, nici căile voastre, căile Mele, zice Domnul. Pentru că aşa cum cerurile sunt mai înalte decât pământul, tot aşa căile Mele sunt mai înalte decât căile voastre, şi gândurile Mele decât gândurile voastre" (Isaia 55:8,9 ).

Totuşi tânărul Albert nu era complet satisfăcut. "De ce nu ar fi voia lui Dumnezeu pentru mine? De ce nu trebuie să studiez mai mult? De ce Domnul nu răspunde la cererea mea, ca mai înainte?" A început să protesteze împotriva lui Dumnezeu, îndoindu-se de călăuzirile Sale, devenind tot mai trist din zi în zi. Proteste puternice atingând duhul său - devenind depresiv, totul se învârtea în jurul dorinţelor sale neîmplinite. Prietenul său a plecat ca misionar la hotentoţi, iar lui i s-a spus să consulte un medic creştin.

Astfel a făcut cunoştinţă cu un profesor de medicină, credincios, care i-a propus tratementul urmator: "Citeşte în fiecare zi un verset din evanghelia după Ioan şi meditează la el. Dacă nu, urmează un tratament de şase luni la St. Crischona la fratele George Steinberger". Albert i-a urmat sfatul şi aşa a ajuns în Elveţia la fratele George Steinberger.

sursa: https://comori.org/