"Dragoste de fraţi. Andreas Steinmeister"

Categorie: Biografii crestine
 

Dragoste de fraţi

Albert iubea pe toţi copiii lui Dumnezeu, căci "...oricine Îl iubeşte pe Cel care a născut îl iubeşte şi pe cel născut din El" (1. Ioan 5:1 ). Desigur, era legat într-un mod deosebit de cei care mergeau acelaşi drum în ce priveşte adunarea, nevoind cu niciun preţ să fie membru în vreo organizaţie omenească, fie chiar religioasă. Nu voia să se strângă decât în Numele Domnului Isus - şi aceasta, nu numai ca mărturisire, dar şi în practică. Odată, când a fost invitat la o strângere de rugăciune la Schwelm, Doctorul Becker i-a vorbit în acest fel: "Spune-mi, frate Winterhoff, cum se face că ţi-ai părăsit copiii? Cu mine nu-ţi merge. Mergi acasă, îngenunchează şi roagă-te pentru copiii tăi; ce cauţi la această strângere?" Aceasta era o aluzie la drumul pe care mergea Albert, cu "fraţii". Albert nu avea nicio teamă în prezenţa fraţilor cunoscuţi şi onoraţi. Îi iubea pe toţi, dar nu era dispus să-i însoţească pe căile care nu corespundeau cu voia lui Dumnezeu.

De când şi-a abandonat ocupaţia profesională, a dedicat mai mult timp pentru studiul Cuvântului lui Dumnezeu, pentru a stărui mai mult timp în rugăciune şi pentru a vizita pe cei care erau singuri. Participa la conferinţele biblice, în măsura posibilităţii. În timpul unei conferinţe unde se dezbăteau probleme serioase, s-a ridicat dintr-o dată şi a zis: "Cântăm cântarea: "Pentru că sunt un miel al lui Isus"". Avea totdeauna dorinţa ca fraţii să nu facă teologie, ci să lase Cuvântul lui Dumnezeu să le vorbească.

Cu o altă ocazie, el trebuia să citească textul biblic; dar, după fiecare verset citit, exprima gândurile sale cu privire la acel verset; rezultatul a fost că data următoare fraţii au rugat un alt frate să citească textul biblic. Albert nu s-a supărat pe fraţi; era conştient de lipsurile sale în ce priveşte învăţătura Scripturii. În pauzele conferinţelor, se retrăgea adesea şi se ruga pentru pace între fraţi. Odată şi-a exprimat gândul că fraţii sunt în pericol de a fi dependenţi de bani în loc de Domnul şi numai de El. Acest gând îl întrista adesea, astfel că se ruga mult pentru fraţii săi, încredinţându-i harului Domnului.

În timp ce el căuta pacea între fraţi, două incidente s-au produs în Wurtemberg şi Frisia orientală. În timpul unei vizite pe care a făcut-o la fraţii din sudul Germaniei, i-au fost prezentate plângeri cu privire la fraţii din Frisia orientală: "Acolo, în nord, fraţii fumează. Acest lucru este împotriva voiei Domnului". Albert a răspuns: "În adevăr, este un lucru nepotrivit, dar când cineva este dedat consumului excesiv de vin, trebuie să fie atent când judecă prea aspru pe alţii". Căuta în toate împrejurările să menţină armonia între fraţi, chiar dacă avea un alt gând în anumite situaţii. Astfel, în multe cazuri, a contribuit la restabilirea păcii.

sursa: https://comori.org/