David Brainerd

            David Brainerd (aprilie 1718-octombrie 1747) a fost un misionar american la americanii nativi, care a avut o misiune deosebit de fructuoasă între indienii din Delaware din New Jersey. În timpul vieții sale scurte, el a fost asaltat de mai multe dificultăți. Ca rezultat, biografia sa a devenit o sursă de inspirație și încurajare pentru mulți creștini, inclusiv misionari, cum ar fi William Carey și Jim Elliot, și vărul lui Brainerd, James Brainerd Taylor (1801-1829).

            David Brainerd s-a nascut pe 20 aprilie 1718 la Haddam, un oraș din Hartford, Connecticut, New England. A fost al treilea fiu din cei cinci ai parinților săi, Hezekiah Brainerd tatăl, si Dortohy Hobart mama. La vârsta de 14 ani a rămas orfan de părinți, tatăl său a murit in 1927, iar mama sa, cinci ani mai târziu.

            În 1739 s-a înscris la Yale. În al doilea an la Yale, a fost trimis acasă, pentru că suferea de o boală gravă, care l-a determinat să scuipe sânge. Se crede, acum, că el suferea de tuberculoză, boala care a dus la moartea lui șapte ani mai târziu. Când el s-a întors în noiembrie 1740, tensiunile au început să apară la Yale între personalul din facultate și studenți. Datorită unor cuvinte nepotrivite despre unul din profesorii facultații Chauncey Whittesley „nu are mai mult har decât scaunul său”, David Brainerd a fost expulzat din școală. Acest episod l-a întristat pe Brainerd, mai ales că o lege recentă a interzis numirea miniștrilor în Connecticut, cu excepția cazului în care au absolvit Harvard, Yale sau o instituție europeană, ceea ce înseamnă că el a trebuit să-și refacă planurile. În 1742, Brainerd a fost autorizat să predice de către un grup de evanghelici cunoscut sub numele de "Lumini Noi". Ca urmare, el a câștigat atenția lui Jonathan Dickinson, liderul Presbiterianismului din New Jersey, care a încercat, fără succes, să îl repună pe Brainerd la Yale. În schimb, a sugerat ca Brainerd să se dedice lucrării misionare printre americanii nativi, sprijinit de Societatea din Scoția pentru Propagarea Cunoștințelor Creștine. El a fost aprobat pentru această lucrare misionară la 25 noiembrie anul 1742.

            La 1 aprilie anul 1743, după o scurtă perioadă de servire la o biserică din Long Island, Brainerd a început să lucreze ca misionar pentru americanii nativi, care va continua până la sfârșitul anului 1746, când agravarea bolii l-a împiedicat să lucreze. În ultimii săi ani, de asemenea, el a suferit de o forma de depresie, care, pe cel puțin douăzeci și două de ocazii, l-au determinat să-și dorească moartea. El a fost, de asemenea, afectat de dificultățile cu care se confruntau alți misionari ai perioadei, cum ar fi singurătatea și lipsa de hrană.

           Prima lui sarcină misionară a fost la Kaunameek, o așezare indiană Housatonic aproape de  Nassau, New York, douăzeci sau treizeci de mile de misionarul John Sergeant care lucra în Stockbridge, Massachusetts. Brainerd a rămas acolo timp de un an. În această perioadă a început o școală pentru copiii nativi americani și a început o traducere a psalmilor. Ulterior, el a fost repartizat să lucreze printre indienii din  Delaware de-a lungul râului Delaware nord-est de Betleem, Pennsylvania, unde a rămas timp de încă un an, timp în care a fost hirotonit de către Newark Presbiteriul.  Dupa aceasta, s-a mutat la Crossweeksung în New Jersey, unde a avut lucrarea sa cea mai fructuoasă. În termen de un an, biserica indiană la Crossweeksung a avut 130 de membri, care s-a mutat în 1746 la Cranbury unde au înființat o comunitate creștină.

           În acești ani, el a refuzat mai multe oferte de a părăsi câmpul de misiune pentru a deveni un pastor, inclusiv una din biserica din East Hampton pe Long Island. El a rămas hotărât, totuși, să continue munca în rândul americanilor nativi, în ciuda dificultăților. În luna noiembrie 1746 a devenit prea bolnav pentru a continua slujirea și așa s-a mutat în casa lui Jonathan Dickinson în Elizabethtown. După câteva luni de odihnă, el a călătorit la Northampton, Massachusetts, unde a rămas in casa lui Jonathan Edwards. În afară de o excursie la Boston, în vara acelui an, el a rămas în casa lui Edwards, până la moartea sa, în anul următor. În luna mai 1747, a fost diagnosticat cu o boala incurabilă; în aceste luni finale, el a suferit foarte mult. În jurnalul său de pentru 24 septembrie Brainerd a scris:

"...am îndurat cel mai mare chin din viața mea, din cauza unui atac neobișnuit de sughiț, care ori mă sufoca, ori mă făcea să vomit, eram chinuit in dureri grozave”

          În tot acest timp, el a fost îngrijit de Jerusha Edwards, în vârstă de șaptesprezece ani, fiica lui Jonathan Edwards. Prietenia care a crescut între ei a fost de tipul celor care a condus pe unii să sugereze că au fost atașați romantic.  A murit de tuberculoză la 9 octombrie 1747, la vârsta de 29 de ani. A fost înmormântat la Bridge Street Cemetery in Northampt.