"Cu Biblia în fierărie. Andreas Steinmeister"

Categorie: Biografii crestine
 

Cu Biblia în fierărie

Acest eveniment l-a impresionat profund pe Albert, aşa că a mers aproape în fiecare zi la Hagen-Haspe, la fierăria fratelui Karl M.. Să auzim câteva lucruri din aceaste discuţii.

În timp ce ciocanul lovea fierul încins, Albert răsfoia conştiincios Biblia. Din când în când, Karl îşi ştergea transpiraţia de pe frunte şi-i dădea câte un răspuns lui Albert.

Albert: "De unde aţi înţeles să vă strângeţi aşa?"
Karl: "Pentru că aşa ne învaţă Scriptura. Primii creştini stăruiau, potrivit cu Faptele Apostolilor 2:42 , în învăţătura şi comuniunea apostolilor, în frângerea pâinii şi în rugăciuni; mai târziu, ei frângeau pâinea în prima zi a fiecărei săptămâni (Fapte 20:7 ), şi colectau bani pentru necesităţi (1.Corineni 16:2)".
Albert: "De ce nu aveţi predicator stabilit? "
Karl: "În Romani 10:14 şi în 2. Petru 2:5 , cuvântul predicator - sau cel care predică - este folosit într-un alt context decât cel folosit de obicei. Predicatorii nu sunt desemnaţi de oameni, nici ordinaţi, nici aleşi. Potrivit cu Efeseni 4:14 , Domnul Isus dă daruri oamenilor pentru zidirea Trupului lui Hristos; în 1. Corinteni 12 , daruri de slujire, daruri de har şi de lucrare, dar Dumnezeu lucrează totul şi în toţi. De asemenea, în Romani 12:5-8 , nu găsim nimic cu privire la alegerea predicatorilor. Astfel, ar trebui să ne întrebăm dacă stabilirea predicatorilor are o baza biblică".
Albert: "Am avut acelaşi gând, frate M., dar cum alegeţi bătrânii? "
Karl: "În Faptele Apostolilor 14:23 , bătrânii au fost aleşi de apostoli, în Tit 1:5 , este arătat că Tit a primit misiunea de la apostolul Pavel cu stabilirea bătrânilor ("...după cum ţi-am poruncit"). În Faptele Apostolilor 20:28 este vorba de supraveghetori puşi de Duhul Sfânt. Dar nu am găsit în Scriptură ca bătrânii să fie aleşi de adunare. Desigur, putem să dorim slujba de supraveghetor şi această slujbă se va putea manifesta în mijlocul nostru, când trăsături ca cele din 1. Timotei 3:1-6 şi Tit 1:6-9 , vor fi vizibile la fraţii respectivi. Frate Winterhoff, cunoaşteţi cu siguranţă locul din 1. Corinteni 16:15-16 unde se spune să fim supuşi celor care s-au dedicat slujirii sfinţilor şi oricui participă la lucrare şi se osteneşte. În 1. Petru 5:2 se arată caracterul minunat al acestor slujitori:

- Pasc turma lui Dumnezeu care este între ei.
- Supraveghează de bună voie, nu constrânşi.
- Nu pentru câştig ruşinos.
- Nu domnesc peste turmă.
- Sunt modele pentru turmă.

Albert: "Acest lucru este destul de clar, dar din nefericire cunoscut foarte puţin de marea parte dintre creştini! Dar, mai am o întrebare: de ce n-am putut de fapt să iau parte la frângerea pâinii la Haspe, căci Scriptura spune: "Fiecare să se cerceteze pe sine însuşi" (1. Corinteni 11:28 )?"
Karl: "1. Corinteni 11:28 se referă la adunarea din Corint, la toţi cei credincioşi care se strângeau într-un anumit loc la Corint şi care se cunoşteau între ei. Ei participau regulat la frângerea pâinii. Apostolul le cere, din cauza dezordinii care domnea între ei, să se cerceteze pe ei înşişi. Nu se putea aplica acest pasaj la cineva care era străin.

Noi vestim moartea Domnului prin frângerea pâinii şi, de asemenea, exprimăm la această masă unitatea Trupului lui Hristos (1. Corinteni 10:15-17 ; 11:23-24 ). Este dorinţa noastră să păstrăm ceea ce Duhul a făcut şi anume unitatea Duhului în legătura păcii. Ce a făcut Duhul? Răspunsul îl găsim în 1. Corinteni 12:13 : "Pentru că, de asemenea, noi toţi am fost botezaţi de un singur Duh într-un singur trup" şi în Efeseni 4:4 : "Este un singur trup" şi în Efeseni 4:16 : "tot trupul, îmbinat împreună". În sfârşit, în Romani 12:5 : "Aşa şi noi, cei mulţi, suntem un singur trup în Hristos, şi fiecare, mădulare unii altora". De aceea, refuzăm toate denominaţiunile creştine... cât timp nu se strâng numai şi numai pe acest principiu. Desigur, iubim pe toţi creştinii într-un mod individual şi am dori fierbinte să parcurgem împreună drumul, aşa cum ne învaţă Biblia, pe urmele Mielului.

Este dorinţa noastră de a merge urmându-L pe Domnul Isus, despărţiţi pentru Domnul de necredincioşi, potrivit cu 2. Corinteni 6:14-18 , de culte religioase organizate, de tipul iudaic sau iudeo-creştine (Evrei 13:13-14 ). Despărţiţi de învăţături greşite (2. Timotei 2:16-22 ; 2. Ioan 7-10 ) şi de orice rău moral cunoscut (1. Corinteni 5 ) căci 1. Corinteni 3:17 spune: "Templu lui Dumnezeu este sfânt şi aşa sunteţi şi voi". Frate Winterhoff, încă un punct: Masa Domnului din 1. Corinteni 10:18,21 este asemănată cu un altar. Acest altar pe care erau aduse jertfele de mulţumire (sau de pace) este numit în Maleahi 1:7,12 , Masa Domnului. Levitic 7:21 ne învaţă că orice legătură cu necurăţia ne face necuraţi. Dacă aplicăm aceasta la Masa Domnului, devine clar şi foarte important de a cerceta cu cea mai mare grijă, cu cine avem comuniune la Masa Domnului. Da, ne este spus aici, în 1. Corinteni 10 , să privim la Israelul după carne pentru a înţelege mai bine această învăţătură importantă. Numeri 5:1-4 , Hagai 2:13 , Levitic 22:4-7 , 2. Ioan 10 , Apocalipsa 18:4 , şi Efeseni 5:11 merită de asemenea citite".

Albert: "Frate M., acestea corespund unei dorinţe foarte înalte şi unei mărturisiri elevate. Atunci când punem în practică această mărturisire, Duhul Sfânt poate să lucreze într-un mod minunat în mijlocul unei astfel de strângeri şi Domnul Isus este glorificat. Mai sunt şi alte strângeri de acest fel?"
Karl: "Da!"
Albert: "Cum vă cunoaşteţi unii pe alţii, şi cum vă primiţi?"
Karl: "Duminica trecută s-au citit public scrisorile de recomandare, care au fost date vizitatorilor de adunările de unde au venit. Este vorba despre strângerile despre care ştim că se strâng pe aceleaşi principii. Suntem convinşi că, făcând aşa, este potrivit cu Scriptura, chiar dacă mulţi dintre fraţii şi surorile noastre din denominaţiunile creştine nu ţin cont de acest lucru. Astfel, Fivi a fost recomandată adunării din Roma (Romani 16:1-2 ); Apolo a primit o scrisoare de recomandare pentru adunările din Ahaia (Fapte 18:27 ) şi Aristarh a fost recomandat Colosenilor (Coloseni 4:10 ). Dacă vrem cu adevărat ca adunarea lui Dumnezeu să rămână curată şi să se ferească de răul care se poate infiltra din exterior, atunci trebuie să avem grijă cu cine avem comuniune. În Fapte 20:29-30 , apostolul Pavel profeţeşte că lupi îngrozitori vor pătrunde şi nu vor cruţa turma, iar pe de alta parte se vor ridica dintre ei oameni care vorbesc lucruri stricate, ca să-i tragă pe ucenici după ei. Astăzi, într-un timp de mare confuzie este esenţial de a da un loc important scrisorilor de recomandare între adunări. Mai mult, pasajele din Biblie din 1. Corinteni 14:33-34 ; 11:16 şi 16:19, ne arată că era o strânsă legătură între adunările de la începutul creştinismului. Ele erau unite în învăţătură (1. Corinteni 1:2 ; 4:17 ; 11:16 ) şi în ordine (1. Corinteni 7:17 ; 14:33 ). Este important ca o mărturie suficientă (cel puţin doi sau trei) să ştie despre o persoană care doreşte să frângă pâinea că este în ordine, pentru ca să nu ne asociem cu răul, indiferent de orice natură (moral sau de învăţătură)".
Albert: "Împărtăşesc acest gând, frate M.; simt această nevoie astăzi".

Acestea au fost discuţiile, şi multe altele încă, care au fost ţinute adesea în fierărie, în apropierea fierului încins şi a loviturilor de ciocan destul de viguroase, astfel că Albert l-a rugat pe Domnul să-L călăuzească în privinţa drumului pe care trebuia să-l urmeze.

Într-o zi, Albert a primit răspuns la întrebările sale. El a vorbit cu diferiţi fraţi şi surori din Vogelsang cu privire la drumul de urmat şi au ajuns la convingerea că trebuie să meargă cu toţii la Hagen-Haspe în "adunarea" care se găsea acolo. Astfel, fraţii şi surorile au cerut credincioşilor din Haspe să fie primiţi la Masa Domnului şi de a avea comuniune. Câţiva fraţi din Haspe au vizitat pe fraţii şi surorile din Vogelsang şi i-au ajutat să înţeleagă că trebuie să părăsească Biserica naţională, pentru a purta "în afara taberei" ocara lui Hristos (Evrei 13:13 ). Nu se putea frânge pâinea în biserică în tovărăşia necredincioşilor şi, în acelaşi timp, să dorească să arate unitatea trupului lui Hristos la Masa Domnului. Fraţii şi surorile au recunoscut aceasta şi au plecat imediat de acolo, mergând la Haspe.

Ce putea face acum Albert, pentru că nu mai putea lucra ca evanghelist în cadrul bisericii naţionale? Mai putea să lucreze tot timpul său pentru Domnul? Această întrebare a dus la alte stări de vorba cu fraţii. Trebuia să revină acum la activitatea profesională? A adus această problemă înaintea Domnului şi L-a rugat să-i dea lumina necesară. Domnul I-a dat răspunsul îndată: "Întoarce-te la meseria ta şi slujeşte-Mă în timpul tău liber", a fost răspunsul Domnului şi faţă de care nu putea să-şi închidă urechile. Astfel şi-a depus cererea la întreprinderea metalurgică din Huth, fiind angajat în departamentul comercial.

sursa: https://comori.org/