Categorie: Biografii crestine
William Kelly a fost un bun corespondent, răspunzând cu promptitudine la scrisorile pe care le primea. Avea totuşi o înclinaţie spre cărţi poştale, prin care, ocazional îi punea în încurcătură pe cei care le primeau, probabil datorită obiceiului său de a vorbi deschis şi simplu.
În 1900, cu privire la una dintre faimoasele sale cărţi poştale, a avut de spus următoarele: „Unui frate scump, om de afaceri, i-am scris o carte poştală lungă[1], şi mi se pare că el îşi închipuie că, dacă în afaceri nu se cuvine să fie folosite cărţile poştale, atunci creştinul nu se cuvine să le folosească în cu totul alte scopuri. Dar, pentru o carte poştală, testul folosirii abuzive este dacă ea îl ofensează pe destinatar. Eu, care folosesc foarte des cărţi poştale, nu am scris niciodată pe ele în chestiuni legate de afaceri, fiind convins că nu se cuvine, dar, din vreme ce multe întrebări pe primesc pe cărţi poştale, deseori răspund tot pe cărţi poştale, şi nu-mi amintesc decât unul care să se fi plâns de aceasta. Acest frate, W.C., a procedat aşa fiind sub influenţa obişnuinţei sale, dar mai apoi a scris cu cea mai caldă recunoştinţă, că acea carte poştală a fost folosită de Dumnezeu pentru a-l salva de o cursă… Rămân deci la acest principiu. Dacă, totuşi, este cineva slab şi cere o scrisoare, i-o trimit cu har, dar resping orice eforturi de a impune o regulă pe care nu o găsim în Scriptură (1. Corinteni 14 .36), şi resping orice dictat ca fiind o impertinenţă. În acelaşi timp, mă străduiesc să scriu pe o carte poştală, deoarece poştaşul, funcţionar sau copil curios, nu poate ajunge mai înţelept dacă nu ştie totul de mai înainte“.
Obiceiul lui de a folosi abrevieri permitea să scrie o scrisoare destul de lungă pe o carte poştală, pentru care următorul specimen poate fi o ilustrare destul de bună. Cartea poştală a fost trimisă Rev. F.W. Foster, un prieten din cler, cu care coresponda ocazional, şi era scrisă microscopic şi cu multe abrevieri.
„V.L., Bt. Pk., Lee, SE 1 sept 1905
Dragă Foster,
Cu toate că nu pot spune că nu am multe de făcut, trebuie să scriu câteva cuvinte pentru a explica faptul că noul serial la care Dr. Driver are «Interpretul», din care am văzut doar Nr. 1, mi-a fost îndeajuns. Nu că el nu manifestă reţinere şi evită persiflarea şi ireverenţa germană, dar mi se pare că se ocupă numai cu coaja şi nu cunoaşte miezul fructului.
Precauţia aparentă asociată cunoştinţelor sale de ebraică îl face, după părerea mea, şi mai periculos. Totuşi intenţionez să obţin ultima lui carte asupra Genezei, mult elogiată de «Times», care sprijină numai acea şcoală sceptică. Aş dori să scot Leviticul în întregime, ceea ce va face cu totul vreo 700 de pagini, punându-se problema să fie două volume medii.
Dacă mi se va permite, sper să pot scoate Geneza în trei volume destul de mari, DV, aşa că mă tem că mă tem că sabia mea va uza cam rău teaca ceva veche. V-am spus oare de Col. (sau, mai curând Dl.) S., cum preferă el să fie numit, din vreme ce s-a lăsat de armată, este executorul literar al răposatului Dl. G. şi mi-a cerut cu toată sinceritatea să revizuiesc învăţături străine? Aceasta, după cum ştiţi, este menirea mea, şi mă rog să arunce în aer ceea ce abia de merită pulberea.
Este o schemă vrednică de un nebun care are ceva cu Scriptura sub orice aspect. M-am străduit să vorbesc cu amabilitate, să-mi reprim indignarea şi să sper că unora li se vor deschide ochii. S-ar putea să nu cunoaşteţi că un volum de-al meu de mai înainte (despre Efeseni) a atras atenţia Părintelui Thomas (un vechi Tractarian de la Oxford), care a plecat cu mult înainte de JH Newman, şi (ulterior) s-a alăturat Brompton Oratory. Mirat să găsesc biserica acolo la fel de departe de Roma ca şi de Canterbury, a primit volumul, care a circulat prin chilii. Dar i-am spus celui care li l-a dat că acei domni aveau nevoie mai curând de Romani, şi i-am trimis prin poştă un exemplar. Nu ştiu mai mult, dar nu uit că şi romano-catolicii au conştiinţe ca să simtă şi suflete care să fie mântuite.
Nu am corespondat niciodată cu Dr. Wace, doar ocazional i-am trimis câte o broşură. M-aţi întrebat (cred că nu în ultima scrisoare) cu privire la Conciliile de la Orange. Din câte se cunoaşte au fost două, unul dintre ele prezidat de Ilarie din Arles, în 442 d. Hr., celălalt în 539 sub Cassarius din Arles, cu douăzeci şi cinci de hotărâri privind dogma, în principal extrase din Augustin şi Gen: nici împotriva pelagianismului nu a fost nimic important.
Am petrecut un timp excelent la Southampton şi în Insulele Canalului de sâmbătă seara, 5 august, până marţi seara; rugăciune de dimineaţă, înainte de amiază şi după amiază şi seara. Din vreme ce am participat (cu excepţia dimineţii când eram la mile distanţă), puteţi considera că încă mai pot fi lucrător. Sunt sigur că acestea trebuie să vă facă să meditaţi şi să vă aducă bucurie de durată.
Credeţi-mă, al dvs. în credinţă şi speranţă,
WK
P.S. S-ar putea să vă placă remarca mea despre Whitefield din sept. ant. Îl ştiţi pe RF Horton, NC Oxford?“
Un alt exemplu:
„Belmont Park, Lee, SE 3 Ian. 05
Draga D-le. Foster,
Deşi mi se pare că v-am scris ultima dată, nu am reţineri să vă scriu din nou, cu încrederea că anul nou vă va găsi bine şi aşteptând speranţa binecuvântată. Port Arthur a căzut, flota Baltică întârzie, iar tinerii din Rusia strigă pentru a treia, dar noi, care am primit o împărăţie care nu se poate clătina, avem nevoie de har pentru a sluji în mod potrivit. Cred că – dacă nu mă-nşel -, din vreme ce v-aţi plâns de duritatea limbajului apostolic în Expunere asupra 2 Petru, cu toate că aţi găsit că are un conţinut bun, v-am cerut ajutor în a-mi indica aceste defecte. Deşi eu mai curând dispreţuiesc retorica în cele divine şi nu am timp să o cultiv, sunt bucuros să profit de un prieten care, prin meseria lui, se ocupă mai mult cu aceasta. Mesajele asupra epistolelor sunt (jumătate) în mâinile tipografului, şi s-ar putea să mai am un al patrulea mesaj până ce el va fi terminat acea jumătate, iar al patrulea de îndată ce va putea să-l pregătească pentru a-l scoate de sub presă. Există o traducere nepotrivită în 1. Ioan 3 .23, unde prepoziţia «în» este contrară folosirii obişnuite a πιστευω cu dativul, dar a spune «să credem Numele», ca şi cum ar fi o persoană, ar suna ciudat. Ce spuneţi?
Cele mai sincere urări de bine,
Al dvs. credincios,
WK “
După ce Dl. Kelly a fost chemat acasă, acest corespondent i-a trimis lui W.G. Turner scrisoarea de mai jos, pe care el a inserat-o deoarece aduce mai multă lumină asupra modului în care ei corespondau de obicei şi prezintă o valoare arătându-ne cât de mult îl aprecia cineva care nu era în comuniune cu el.
„De la Rev. F.W. Foster, M.A., către W.G.T.
Sheffield, ziua Sf. Grigore, 07
Draga D-le. Turner,
Vă rog să aveţi bunăvoinţa de a arunca o privire asupra scurtei (adică scurtă având în vedere cât de cult este scriitorul) cărţi poştale a răposatului William Kelly? Vedeţi, l-am îndemnat pe Dl. Kelly ca editor al Bible Treasury (revista lunară) să urmărească pe cât posibil luciditatea expunerii şi frumuseţea stilului în articolele lui foarte reuşite din acel periodic excelent, în măsura în care timpul i-ar fi permis, iar ceea ce spune în această carte poştală este, în esenţă, un răspuns la rugăminţile mele îndrăzneţe. Nimic din ceea ce este scris bine nu poate fi scris în grabă, nici chiar dacă este scris de o pană ca a răposatului învăţat William Kelly, cu toată sinceritatea şi elocvenţa. I-am spus că tot ce-mi puteam aminti, tot ce puteam descoperi sau imagina despre πιστευω cu (1) acuzativ, cu privire la lucruri, şi (2) dativ, cu privire la persoane … Cartea poştală ataşată este un specimen foarte favorabil al stilului D-lui Kelly ca maestru al scrisorii pe carte poştală.
Al dumneavoastră fidel,
P.S. W.K. rareori (îndrăznesc să o spun) amintea de politică sau de subiectele zilei, cum o face la începutul acestui foileton
F.W.F.“
O scrisoare din vara anului 1903 adresată lui J.S.F. Cox din Guernsey este de asemenea desosebit de interesantă şi având aceleaşi caracteristici ca multe altele.
„3 iunie 1903
Dragul meu,
Vei putea aprecia starea sănătăţii mele şi puterile mele din faptul că am avut trei cuvântări în serile de miercuri, joi şi vineri, iar peste două săptămâni DV[2] o a patra (marţi), de fiecare dată parcurgând distanţe mari, cu excepţia zilei de miercuri, la Blackheath. Ultima seară a fost strângerea lunară, şi, mai mulţi dintre noi am încercat, într-un mod paşnic, să-i corectăm pe tinerii evanghelişti agitaţi care vor să aducă instrumente muzicale pentru ca astfel să atragă la evanghelie urechile poporului. Aceasta se apropie şi de noi, la Greenwich. Unii dintre fraţii bătrâni nu fac decât să agraveze situaţia fugind în loc să vorbească cu calm şi să refuze orice mijloc firesc nou. Am credinţa că harul va îndrepta aceasta. Dar, pe cand plecam, mi s-a spus că aceşti turci pledează că altora li se permite să facă aceasta fără să fie deranjaţi de careva. S-ar părea că sărmanul B are un instrument la Stepney. Nu mă mir de aşaceva la un frate atât de neştiutor şi de carnal, dar mă că alţii, cum ar fi A, fiind acolo, permit aluat de acest fel fără a protesta imediat şi a persevera paşnic şi cu har până ce asemenea inovatori se vor ruşina şi vor înlătura pacostea.
Înţeleg că doreşti să vin mai curând ca de obicei. Ca urmare, încerc să aranjez să ajung la Guernsey în a doua parte a acestei luni iunie. Angajamentele mele se încheie de îndată ce prezint Tesaloniceni miercuri, pe 17. De atunci voi fi gata să fac traversarea în noaptea de vineri 19 şi să stau acolo restul lunii DV. Dacă va fi posibil, voi sta a treia duminică şi mă voi întoarce luni, 6 iulie. Dacă va fi să fac aşa, atunci va fi posibil să ţin cuvântări la Val Nord în zilele de marţi şi vineri şi să am cuvânt de două ori la St. Sampson’s în afară de citirile obişnuite. Nu aş putea găsi ceva mai bun decât să vorbesc despre venirea Domnului, care-mi este atât de dragă inimii“.
Următoarea scrisoare (tot pe o carte poştală), scrisă în seara morţii soţiei sale, este una de un interes mai deosebit din vreme ce descrie vocaţia unui predicator şi dă sfaturi cu privire la obiceiurile pentru studiu.
„22 Kid: Gr: B’heath, marţi seara, 4 feb. 84
F.W. Foster
Dragă frate,
Spunând că Domnul a găsit cu cale ca, azi dimineaţă, să mă lipsească de o soră devotată, soţie şi mamă a mai multor copii, să nu te aştepţi la mai multe cuvinte de la mine. Cineva care crede că Domnul l-a chemat şi i-a dat darul de a predica şi a da învăţătură nu trebuie să fie grăbit, nici nerăbdător. Puterea se face simţită începând cu puţin (dovedind darul şi conducând, treptat, la ceva mai mare). Dar dacă fraţii treji care au auzit, invită pe cineva să predice în sala lor, atunci acea persoană ar trebui să aibă motive temeinice pentru a refuza. Dragostea l-ar face să ajute, mai ales dacă darul ar lipsi la cei mai bătrâni sau nu ar fi de natură să cucerească suflete. Cu privire la studiul Cuvântului, este bine ca atunci când citeşti scrieri de un interes deosebit să cercetezi în general. Dar aceasta nu trebuie să împiedice citirea regulată a VT şi NT zilnic. Ambele sunt de folos şi trebuie să fie combinate. Şi nu este nepotrivit să înveţi să citeşti cuvinte din greacă şi ebraică, chiar dacă nu cunoşti limba, deoarece aceasta ajută la o mai bună înţelegere a remarcilor făcute de cei care cunosc limbile. Cred că o cunoaştere superficială a limbilor greacă şi ebraică nu este bună, şi majoritatea, chiar făcând eforturi timp de mai mulţi ani, nu pot ajunge decât la o cunoaştere superficială. Dar este îndeajuns când cineva a învăţat atât cât trebuie pentru a putea aprecia remarcile bune, mult mai bine decât să dedici mult timp pentru a ajunge doar la o pretinsă cunoaştere. Compararea AV cu versiunea revizuită şi altele ajută şi dă rezultate mai bune decât pot obţine cei mai mulţi. Şi aminteşte-ţi de cuvântul de rugăciune, Fapte 6 ,
Al dvs, cu afecţiune,
WK“
Colecţia noastră de scrisori se întinde din noiembrie 1849 până aproape de ziua morţii lui, în martie 1906. Au fost publicate mai multe scrisori, dar colecţia de care dispunem cuprinde mai multe scrisori de afaceri, care nu merită să fie publicate. În mod trist, multe scrisori s-au pierdut, fiind furate sau distruse, dar transcrierile pe care le avem sunt totuşi resurse valoroase pentru studiile istorice şi de caracter.
[1] n. a.) pe unele din cărţile sale poştale erau chiar scrisori de 25 – 30 de rânduri
[2] n. tr.) DV – abreviere pentru Deo Volente, lat. „cu voia Domnului“
sursa: https://comori.org/