Biblia online

Alege Biblia Cornilescu

Alege Geneza Exodul Leviticul Numeri Deuteronomul Iosua Judecători Rut 1 Samuel 2 Samuel 1 Împăraţi 2 Împăraţi 1 Cronici 2 Cronici Ezra Neemia Estera Iov Psalmii Proverbe Eclesiastul Cântarea Cântărilor Isaia Ieremia Plângerile lui Ieremia Ezechiel Daniel Osea Ioel Amos Obadia Iona Mica Naum Habacuc Ţefania Hagai Zaharia Maleahi Matei Marcu Luca Ioan Faptele Apostolilor Romani 1 Corinteni 2 Corinteni Galateni Efeseni Filipeni Coloseni 1 Tesaloniceni 2 Tesaloniceni 1 Timotei 2 Timotei Tit Filimon Evrei Iacov 1 Petru 2 Petru 1 Ioan 2 Ioan 3 Ioan Iuda Apocalipsa

Alege 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22

Alege 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28

Reseteaza

1. Solomon s'a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon, şi a adus-o în cetatea lui David, pînă şi-a isprăvit de zidit casa lui, casa Domnului, şi zidul dimprejurul Ierusalimului.

2. Poporul nu aducea jertfe decît pe înălţimi, căci pînă pe vremea aceasta nu se zidise încă o casă în Numele Domnului.

3. Solomon iubea pe Domnul, şi se ţinea de obiceiurile tatălui său David. Numai că aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi.

4. Împăratul s'a dus la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălţime. Solomon a adus o mie de arderi de tot pe altar.

5. La Gabaon, Domnul S'a arătat în vis lui Solomon noaptea, şi Dumnezeu i-a zis: “Cere ce vrei să-ţi dau.”

6. Solomon a răspuns: “Tu ai arătat o mare bunăvoinţă faţă de robul Tău David, tatăl meu, pentrucă umbla înaintea Ta în credincioşie, în dreptate şi în curăţie de inimă faţă de Tine; i-ai păstrat această mare bună voinţă, şi i-ai dat un fiu, care şade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi.

7. Acum Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească în locul tatălui meu David; şi eu nu sînt decît un tînăr, nu sînt încercat.

8. Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, din pricina mulţimii lui.

9. Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr!”

10. Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului.

11. Şi Dumnezeu a zis: “Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate,

12. voi face după cuvîntul tău. Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n-a fost nimeni înaintea ta şi nu se va scula nimeni niciodată ca tine.

13. Mai mult, îţi voi da şi ce n-ai cerut: bogăţii şi slavă, aşa încît în tot timpul vieţii tale nu va fi niciun împărat ca tine.

14. Şi dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi zilele.”

15. Solomon s'a deşteptat. Acesta a fost visul. Solomon s'a întors la Ierusalim, şi s'a înfăţişat înaintea chivotului legămîntului Domnului. A adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire, şi a dat un ospăţ tuturor slujitorilor lui.

16. Atunci au venit două femei curve la împărat, şi s-au înfăţişat înaintea lui.

17. Una din femei a zis: “Rogu-mă, domnul meu, eu şi femeia aceasta locuiam în aceeaş casă, şi am născut lîngă ea în casă.

18. După trei zile, femeia aceasta a născut şi ea. Locuiam împreună, niciun străin nu era cu noi în casă, nu eram decît noi amîndouă.

19. Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentrucă se culcase peste el.

20. Ea s'a sculat pela mijlocul nopţii, a luat pe fiul meu de lîngă mine, pe cînd dormea roaba ta, şi l-a culcat la sînul ei: iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sînul meu.

21. Dimineaţa, m-am sculat să dau ţîţă copilului; şi iată că era mort. M-am uitat cu luare-aminte la el dimineaţa; şi iată că nu era fiul meu, pe care-l născusem.”

22. Cealaltă femeie a zis: “Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău cel mort.” Dar cea dintîi a răspuns: “Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.” Aşa au vorbit ele înaintea împăratului.

23. Împăratul a zis: “Una zice: ,Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.` Şi cealaltă zice: ,Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.”

24. Apoi a adăugat: “Aduceţi-mi o sabie.” Au adus o sabie înaintea împăratului.

25. Şi împăratul a zis: “Tăiaţi în două copilul cel viu, şi daţi o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte.”

26. Atunci femeia al cărei copil era viu, a simţit că i se rupe inima pentru copil, şi a zis împăratului: “Ah! domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu, şi nu-l omorî!” Dar cealaltă a zis: “Să nu fie nici al meu nici al tău; tăiaţi-l!”

27. Şi împăratul, luînd cuvîntul, a zis: “Daţi celei dintîi copilul cel viu, şi nu-l omorîţi. Ea este mama lui.”

28. Tot Israelul a auzit de hotărîrea pe care o rostise împăratul. Şi s-au temut de împărat, căci au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, povăţuindu-l în judecăţile lui.

Capitolul