Turnul din Babel

                                                       Turnul din Babel

Geneza 11:1-9

Verset de aur: Matei 23:12

I. Migrarea spre răsărit, v. 1-2

Ea a corespuns, desigur, poruncii lui Dumnezeu de a se înmulţi, căci era intenţia lui Dumnezeu ca ei să umple Pământul. Câmpia Şinear: Cf. Nimrod, Gen. 10:10. Spre răsărit: Cf. Gen.3:24. Pe vremea aceea, lumea avea o singură limbă, v.l.

II. Răzvrătirea, v. 3-4

1. Scopul lor era, dacă se putea, să zădărnicească obiectivele lui Dumnezeu. Dumnezeu dorea ca întregul Pământ să fie iarăşi populat, dar ei voiau să se stabilească doar într-un loc. Observă: pronumele personal „nouă" şi „noi". Dumnezeu nu apărea în planul lor. Cf. Ps.10:4. O puternică unire omenească, aşa gândeau ei, L-ar izgoni pe Dumnezeu din propria Lui creaţie. Cf. Ps.2:l-3; Mt.27:22; Fap.2:23; 4:27; Is.29:15; 30:1. Inima omului este din natură răzvrătită împotriva lui Dumnezeu. Cf. Rom.8:7-8; Mc.7:21; Ier. 17:9.

2. Planul lor era să zidească un turn care să-i facă independenţi de Dumnezeu. „Haidem să", şi nu ... „Dumnezeu să". Cf. Rom. 1:21-23. Turnul modern al omului este „civilizaţia modernă", cea care scoate în evidenţă puterea, înţelepciunea, bunăstarea, cultura, darul de inventator al omului dar care îl neglijează sau îl trece cu vederea pe Dumnezeu. Cf Dt.6:12; Lc.12:16-21. Turnul viitor al omului va fi semnul Bestiei (fiarei). Ap.13:16-18. Astfel, toate unirile din trecut prezent şi viitor sunt nişte produse omeneşti şi în opoziţie cu Cuvântul, voia şi calea lui Dumnezeu

III. Sentinţa. Cf. 5-8

Aici se află înaintea noastră o unire (unitate) divină (vezi cuvântul "nouă" în v. 7. Cf. şi Gen.1:26). Misterul Treimii divine. Cf. Mt.3:16-17; Mt.28:19; Ef.2:18.

1. Ochii lui Dumnezeu, v.5. Totul este dezvelit înaintea ochilor lui Dumnezeu. Cf. Ps.14:2; 102:19; Evr 4:12-13.

2. Hotărârea lui Dumnezeu, v.6-7. „Haidem". Aici este unitate divină, şi cine i s-ar putea împotrivi? Unitatea lucrează spre binecuvântarea omului. Cf. Io.3:16; l Tim 2:4-6; Rom.3:19-26; l.Cor.l:18-29; Col.2:13-15.

3. Sentinţa lui Dumnezeu, v.8. încurcarea limbii şi împrăştierea popoarelor.
a) Încurcarea limbii = judecată. Cf. Gen.11:7-9.
b) Unitatea limbii = har. Cf. Fap.2:1-12.
c) Armonia vorbirii - cinstire. Cf. Ap.5:9; 7:9-14. În oraşul ceresc se va uni din fiecare trib şi fiecare limbă şi naţiune o armonie minunată, ca să-L laude pe Acela al Cărui sânge preţios a făcut posibilă salvarea. În ziua aceea va exista doar o singură limbă.