Dimensiuni ale lui Dumnezeu

                                         DIMENSIUNI ALE LUI DUMNEZEU

                                                          NAUM 1:7

1. BUNĂTATE: aceasta dimensiune a lui Dumnezeu ar putea fi definita (cf. DEX) drept indurare, mila, blandete, bunavointa, toate acestea insemnand un caracter bun.

a. Dublă răsfrângere: Bunătatea Lui este vesnică si foarte mare, dar e echilibrată de dreptatea, justitia Lui. - Romani 11:22; Psalmul 117

b. Scop: Bunătatea Lui are un scop precis: îndeamnă la pocăintă - Romani 2:4

c. Aplicarea în viata noastră: Bunătatea Lui ne este arătată nouă, dar Dumnezeu ne cere s-o arătăm si noi altora. - Romani 15:26; Coloseni 3:12. Ea e o roadă a Duhului => cei mântuiti trebuie să lupte pentru a o avea.- Gal. 5:22

2. BINEFACERE: Am considerat că atunci când El ne ’scapă’, ne face o ’binefacere’ (Ps. 144:2). Binefacerea este definita drept ’fapta buna’, ajutor dat cuiva in nevoie (cf. DEX). Este diferita de ’a fi bun’, care e o calitate interioara, de unde si faptul ca, uneori, oamenii se considera ’buni’, insa nu fac si fapte bune, care sa le dovedeasca bunatatea interioara.

a. Dublă răsfrângere: Binefacerile Lui (scăparea) sunt revărsate atât peste cei credinciosi, cât si peste cei nenorociti- Psalmul 34:6; 72:13, Matei 5:45

b. Scop: arată dragostea lui Dumnezeu fată de om si e răspunsul Său la rugăciune - Ps. 18:2, 20:9

c. Aplicarea în viaţa noastră: Binefacerea lui Dumnezeu se răsfrânge asupra noastră, dar si noi trebuie s-o răsfrângem asupra altora. - Evrei 13:16; Proverbe 3:27

3. BINECUVÂNTARE: Este cea mai complexa dintre cele trei dimensiuni, ea nefiind doar o caracteristica interioara, si nici doar o actiune, ci cuprizandu-le pe toate intr-un intreg proces de a darui, a face bine. Dictionarul Limbii Romane o defineste ca fiind aciunea, formula sau gestul de a binecuvânta, benediciune, blagoslovire, a fi de acord cu ceva, a aproba. Atunci cand Dumnezeu te binecuvanteaza, aceasta implica faptul ca e de acord cu ceea ce faci, cu viata ta.

a. Dublă răsfrângere: Binecuvantarea lui Dumnezeu e de dorit si e vesnică, însă primirea ei e la alegerea noastră - Geneza 32:26, Deuteronom 8:10, 11:26

b. Scop: Binecuvantarea Lui este pentru întreaga viată, a celui care o primeste, si a urmasilor săi - Geneza 39:5, Numeri 22:6

c. Aplicarea în viata noastră: Binecuvantarea vine de la Dumnezeu înspre noi, dar trebuie să porneasca si de la noi înspre altii. - Numeri 23:20; Iuda 5:2; Deuteronom 8:10

Cele trei atribute, însusiri ale lui Dumnezeu sunt prezentate într-o progresie dinspre general înspre particular, dinspre suprafată înspre profunzime - într-o desfăsurare telescopică:

>>>Bunatatea vine peste toti, buni si rai, fie ca o cer, fie ca n-o cer.

>>>Binefacerea vine peste cei ce o cer, fie ca sunt dintre cei mantuiti, fie ca nu sunt.

>>>Binecuvantarea este doar pentru cei alesi, pentru cei care-l cunosc pe Dumnezeu si pe care Dumnezeu ii cunoaste.

Această a treia etapa reprezintă deja o RELATIE (’cunosc’) si la ea se ajunge doar prin CREDINTĂ în El (’se încred în El’). De bunatatea si de binefacerile lui Dumnezeu poti avea parte, chiar necunoscându-L. Dar acestea două sunt balansate de dreptatea Lui care, la Judecata finală, va hotărî soarta tuturor.

Dumnezeu nu va condamna sau răsplăti în functie de criteriul acesta (dacă persoana respectivă a fost una peste care El si-a revărsat bunătatea si binefacerile, aceasta nu presupune automat viată vesnică cu El). Însă binecuvântarea dată prin credintă si printr-o relatie personală cu El, e vesnică-si dă mântuirea.