Cum să-ţi zideşti o familie puternică?

Fiecare om visează să aibă o familie puternică, pentru că aceasta îţi dă siguranţă, bucurie şi împlinire pe acest pământ. Cele mai multe familii, însă, nu pot fi trecute la categoria de familii puternice. De ce? Pentru că oamenii nu-L cunosc pe Cel ce poate zidi familii şi nu ştiu cum se zideşte o familie. Cu părere de rău, la şcoală nu se predă aşa un curs. Cei care au încercat să întroducă în şcoli cursul “Deprinderi de viaţă” nu au rezervat nici măcar un singur modul pentru familie. La cuprinsul cărţii nici odată nu era pomenit cuvântul acesta. Există totuşi un manual excepţional, încercat de veacuri şi care este scris de Dumnezeu. Manualul Zidirii Familiei este Biblia. Eu am ales să-mi zidesc familia după acest manual şi în artiolul care urmează vin să prezint câtevai sfaturi practice, din partea lui Dumnezeu, cum să-ţi zideşti o familie puternică.

Psalmul 127 a fost scris de Solomon şi vorbeşte tocmai despre aces subiect, despre zidirea unei familii puternice. Psalmii sunt cântări sfinte. Iată cum începe psalmul acesta:

Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte. (Psalmul 127:1)

Cei mai mulţi oameni vor să-şi zidească o familie traincă, dar pentru că vor să o facă fără Dumnezeu, dau faliment şi toate eforturile lor multe, sunt în zadar. Toţi banii care îi căştigă, îi pierd tot aşa, sau îi risipesc şi în cele din urmă, nu au decât amărăciune. Cunosc o familie unde soţia a plecat peste hotare ca să câştige bani pentru a trimite copiii la şcoală, crezând că în felul acesta îşi va zidi familia. Când s-a întors acasă, au avut cerutri mari cu soţul şi aşa a plecat înapoi. A lucrat mai departe ca să adune tocmai 20.000 de dolari USA şi să poată cumpăra un apartament. Când a venit acasă, la ieşirea din apartament, nişte hoţi i-au apucat geanta ca să o fure. Ea se ţinea din răsputeri de geantă aşa că a fost târâtă o distanţă bună de ei, dar totuşi nu a reuşit şi ei i-au luat geanta. Ea a ajuns într-o mare depresie şi s-a deranjat psihic. Relaţia cu soţul s-a stricat definitiv, au divorţat şi copii sunt plecaţi în altă ţară. Aşa se termină toate eforturile omeneşti fără Dumnezeu. Apropo, persoanei respective i-am vorbit despre Dumnezeu şi despre importaţa ascultării de El. Ar fi putut să asculte şi să se bucure de familia ei. Acum nici nu ştiu care este starea ei, dar intuiesc că disperarea îi este şi mai mare.

Mulţi oameni nu-L caută pe Dumnezeu din pricina înşelăciunii bogăţiilor lumii acesteia. Îmi amintesc cum în copilărie, venea la noi în ospeţie mătuşa care era o creştină deosebită şi de fiecare dată îl îndemna pe tatăl să citească Sfintele Scripturi, să creadă în Dumnezeu şi astfel să vină pacea în familia nostră şi bucuria. Tatăl, care era un om abuziv şi care a pricinuit multe suferinţe mamei şi nouă copiilor, căuta să fie un bun gospodar şi lucra mult. El de fiecare dată îi răspundea mătuşei, care era sora lui: “Nu pot, Zanovie. Dacă voi citi Biblia, cine va lucra pentru mine?” Spunea aşa de parcă mătuşa noastră nu ar fi lucrat şi ea. Este adevărat că a avut mai puţină avere decât tatăl meu, dar şi-a zidit o familie frumoasă. Noi însă, am avut acasă un iad, iar după moartea mamei, ne-am trezit la câteva zile alungaţi de acasă şi pe drumuri. De l-ar fi căutat tatăl pe Dumnezeu ar fi fost şi viaţa lui şi a noastră diferită. Toată munca lui a fost în zadar şi nu s-a bucurat de rezultatele ei nici el şi nici noi. El a avut priorităţi greşite şi a vrut să-şi trăiască viaţa fără Dumnezeu, care spune:

Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu, ca să mâncaţi o pâne câştigată cu durere; căci prea iubiţilor Lui El le dă pâne ca în somn.” (Psalmul 127:2)

Domnul Isus a accentuat în predica de munte cât de important este să avem şi să păstrăm în viaţa noastră priorităţile corecte cand a zis:

Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: “Ce vom mânca?” Sau: “Ce vom bea?”, Sau: “Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâiÎmpărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Evanghelia după Matei 6:31-33)

Ce cauţi tu mai întâi pentru aţi zidi familia? Bunurile materiale sau neprihănirea lui Dumnezeu? Nu te lăsa înşelat, pentru că cei care nu caută mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea lui, degeaba se scoală de dimineaţă şi se culcă târziu, ca să mănânce o pâne câştigată cu durere. Preaiubiţii lui, însă, caută mai întâi lucrurile sfinte şi relaţia cu Dumnezeu. De aceea El le dă pânea ca în somn, adică cu eforturi minime şi cu o binecuvântare care este foarte evidenţă atât pentru ei cât şi pentru cei din jur.

Bunurile materiale sunt pentru ca să ne bucurăm de ele şi să-i bucurăm pe cei din jurul nostru. Cei care au priorităţile greşite în viaţă, fac din lucrurile materiale o tortură pentru oameni. Gândul mă duce iar la copilărie, când tatăl le trimitea cu sila pe surorile mele în toată seara să fure de pe deal struguri, mere, tot ce se putea fura şi cum făceau toţi cei ce însuşise bine politica partidului comunist cantata în popor aşa: “La colhoz pe dealul mare, cine fură acela are…” Sărarcile surorile mele, erau trimise singure, noaptea, erau doar adolescente, şi trebuiau să treacă pădurea şi să care saci de 80 kg plini. După ce tatăl adormea, mama ieşea plângând, cu lampa, în întâmpinarea lor în pădure. Când ajngeau, săracele, acasă, cădeau ca moarte şi nici nu mai avea puteri să se spele de mustul care se vărsase pe umerii lor firavi. Tatăl însă, nu le da voie apoi să ia decât un măr în zi, sau poate nici pe acela. Le permitea să ia numai acele mere care incepeau să se strice şi de un soi anumit. Din cele bune nu le da voie. Omul care se teme de Dumnezeu are priorităţi corecte şi nu procedează aşa. El se bucură de familia lui şi îi dă slavă Domnului în mijlocul acestei bucurii. Iată ce frumos descrie Cuvântul lui Dumnezeu puterea familiei acestui om binecuvântat:

Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este răsplata dată de El. Ca săgeţile în mâna unui războinic, aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe. Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei! Căci ei nu vor rămâne de ruşine, când vor vorbit cu vrăjmaşii lor la poartă. (Psalmul 127:3-5)

Este trist că oameni acum nu mai pun preţ pe copii, pe relaţia cu Dumnezeu şi chiar şi cei credincioşi au ajuns afectaţi de această gândire post-modernistă. Ei vor mai întâi să-şi facă avere şi carieră, apoi să se căsătorească, şi apoi doar să aibă copii. Alţii se căsătoresc, dar iar, mai întâi vor să-şi facă carieră, nume, şi doar apoi se hotărăsc la copii. Ce trist. Ordinea corectă a priorităţilor omului binecuvântat, potrivit cu acest psalm şi cu întreg Cuvântul lui Dumnezeu este: Dumnezeu, membrii familiei şi apoi lucrurile materiale. Iar averea, este pentru ca să ne închinăm lui Dumnezeu şi să-i bucurăm pe cei din familie, să simţim cu alţii şi să ajutăm pe cei lipsiţi.

Care sunt valorile şi priorităţile tale? Pentru ce alergi? Cât de puternică este familia ta? Care este rezultatul eforturilor şi alergărilor tale? Opreşte-te puţin din alregare şi gândeşte-te, iar apoi ia decizii drepte şi înţelepte.