Fiul Întrupat

Fiul Întrupat

Își despletește iarna alb-povești
în drumul fulgilor-steluțe,
dansate lin de vântul leneș,
dorind pe toate să le-asculte.
Ele aduc din cerul înstelat,
o întâmplare-adevărată,
a Fiului de Împărat,
ce nu a început cu: A fost odată...
E scrisă-n fulgi trăirea Lui,
a Fiului de Împărat, a Mielului,
cum a lăsat pe Tatăl plâns
și pe pământ S-a întrupat
în Om cu străluciri stelare,
să înțeleagă-n suferinți, pe fiecare,
să îi ridice din ce-i greu,
și-n suferinți să le dea alinare.
I-a cunoscut și le-a vorbit-n Scripturi
de Tatăl Cel Iubit și de a lor salvare.
În loc de inimi calde-ndrăgostite-n El
și cerul despre care le vorbise,
ai Lui, poporul adunat,
L-au blestemat pe lemn,
în chin L-au atârnat.
-De ce?
-De vina că, este Fiu de Împărat.
Nu s-a văzut și auzit,
cum Fiul, crunt a suferit,
de mila celor care-n cuie L-au legat și blestemat!
Șiroaie-lacrimi, răni de sânge,
au răsărit un câmp de maci sub cruce,
care și azi în Golgota mai plânge...
Rostesc domol în dansul lor,
albeața fulgilor și dau ocol,
s-ajungă pân-la cel mai îndepărtat locaș,
sau om îndurerat, că:
Singurul ce i-a iertat,
pe rănile-I, greu i-a purtat, a fost:
Copilul Întrupat în Omul
Ce-n Golgota a sângerat,
plătind al meu și-al lor păcat.

3 decembrie 2020, Delafield-USA