Țării mele... România!

Câte Iude mai sunt astăzi îmbrăcate în trădare,
Cu mâinile pline de sânge și cu suflet ''la vânzare''?
Câte fapte-ntunecoase cusute cu ''fir de aur'',
Sunt înscrise-n lăcrimarea, pierderii țării-tezaur?

Câte ciocârlii au limba smulsă ca să nu mai cânte?
Pe pământul României, scrisă-n Cartea celor sfinte?
Câte curcubeie plâng peste fața țării mele,
Peste lacrimi de bătrâni, cu rugile ascunse-n stele?

Câtă limbă legănată de română scumpă, dulce,
Va fi în curând străpunsă, de ... ''N Iude '', sus pe cruce?
Câți bujori și maci jelesc pe fața iubitei mame,
Care-n doine mă petrec ... România-n plâns mă cheamă?






...întrebări adresate tuturor românilor de pretutindeni...