Fiecare-și duce, cum poate, crucea sa

Fiecare-și duce, cum poate, crucea sa

Molima ce ne pierde, e semn divin, celest;
Poate n-am auzit-o, dar a sunat deja
Trâmbița ce-anunță că a-nceput sfârșitul
Acestei lumi ce piere, trăindu-și asfințitul,
Iar fiecare-și duce, cum poate, crucea sa,
Plătind cu viață, viața, neprimind vreun rest!

Nouă ne-au spus sfinții despre ce-o să vină,
Despre aceste vremuri ca cele de pe urmă;
Lumea se prăbușește sub propria povară,
Sunt puțini cei care au strâns în cer comoară
Și mai puțini cei care sunt la Hristos în turmă;
Prea mulți au părăsit cărarea spre lumină!