Fariseism înveninat

Cu veacuri multe-n urma noastră
Născutu-Te-ai dintr-o fecioară,
Şi tron ce-arată umilinţă,
Ţi-a fost doar mica ieslişoară.
Nu Te-ai născut în mari palate,
Nici în castele lângă râu
Iar puf încălzitor atuncea,
Ţi-au fost doar paiele de grâu...

Se zguduie fiorul morţii,
Se-opreşte pulsul de-a mai bate,
La gândul că Tu, Fiu din ceruri,
Ai stat cu mâinile legate
Ţi-au râs în faţă cei netrebnici,
Şi Te-au judecat hainii ....
Pe pielea Ta pocneşte biciul
Pe cap cu greu ți-atârnă spinii
Şi Te-au chinuit pe crucea
Ce Ţi-ai pus-o grea în spate
Oh, piroanele de-atuncea
Inima greu îmi străbate.
Ţi-au dat un lemn cioplit în cruce
Şi ţi-au strigat ieşind în faţa-Ţi:
Că le-ai stricat virtutea-naltă.
Fariseism înveninat.
Că le-ai vândut întreg poporul
Când vrutu-te-au de Împărat ...

Noi cei de astăzi suntem vina,
Şi numai noi te-am răstignit,
Păcatul ochilor mei vitregi,
Adânc un spine ţi-a înfipt,
Şi ţi-a produs durere crudă,
Şi un izvor mare de sânge,
Să-mi spele viaţa mişelească,
Şi lacrimile când voi plânge.