Dorinta fierbinte

DORINTA FIERBINTE


Zdrobită de necazul ce stăruie-n adins,
În durerea ei de mamă, strigă glasul stins.
Şi flăcări se ridică din pieptul ei lovit:
- Îndură-Te, Tu Doamne, de fiul meu iubit.

În ochii roşii, umezi, storși de atâta plâns,
Crunt au curs lacrimi şi glasul I s-a stins.
În rugă nesfârșită, ea stă tot pe genunchi,
Cu totul se sfârșește, se-îndoaie al ei trunchi.

Cu fruntea atinge acum pământul bătătorit.
- Îndură-Te Isuse, de fiul meu iubit.
Fă Doamne o brazdă semănată în soare.
Şi pune-n inima lui, sămânța roditoare.

Şi alungă păsările, să nu fure sămânța,
Pune Doamne în inima lui credinţa.
Şi toarnă ploaia binecuvântării Tale,
Sămânța să rodească în holdele Tale.

Dorința fierbinte, a mamei clocotește,
O sfâșie durerea, căci fiul rătăcește.
Şi strigă către Domnul, să-I iasă înainte,
Căci El, cunoaşte bine, ce simte un părinte,

Când fiul nu-şi găseşte odihna şi nici pacea...
Şi zile lui se duc pustiite, făcute harcea-parcea.
Doar Domnul are putere, ochii să-I deschidă,
Să vadă drumul, care-I scăldat în lumină.

Nădejdea în Domnul îi mai dă putere,
În atâtea lupte grele şi-n atâta durere.
Numai Domnul poate, să dea mamei alinare,
Să-şi vadă copilul în credinţa mântuitoare.
Amin!