Toţi s-au depărtat

TOŢI S-AU DEPĂRTAT...

Toţi s-au depărtat de mine
Doar Tu, Fiule,-ai rămas
Glasu-Ţi dulce mă susţine,
Şterge grijuri şi suspine,
Mă ridică din impas.

Toţi mi-au spus cu voce tare
Că n-am loc în cercul lor
Dar iubirea-Ţi arzătoare
Îmi produce uşurare
Chiar de-aş fi într-un cuptor.

C-au decis să mă alunge
E un act ce-l pot uita
Suflul Tău divin mă unge,
Harul-Ţi minunat mi-ajunge
Nicicând nu-l voi lepăda.

Când alături eşti şi mergem
Pe cărare amândoi
Flori din încercări culegem
Şi apoi cântări alegem
Să ne mângâie-n nevoi.

Nici o grijă nu răsare
Când vâslim spre ţărm cu zel
Nimeni...nimeni nu e-n stare
Să răstoarne barca-n care
E prezent al jerfei Miel.

Ca torentele montane
Lovituri vor mai veni
Unii vor planta capcane
Dar de-ar pune milioane
Braţul Tău mă va păzi.

Toţi au dat cu pietre grele
Şi-au fost răni ce-au sângerat
Dar s-au transformat în stele
Căci Ţi-ai pus mâna pe ele
Şi, pe loc, m-ai vindecat.

Nimeni nu e ca şi Tine
Când mi-e greu mă sprijineşti
Mi-ai făcut atâta bine,
Îmi dai fericiri depline
Şi-mpliniri dumnezeieşti.

gc/30 Iunie, 2011