Cei Doi Bănuţi

Avere mare ai când tu îi dai
Cum strălucesc şi ajung
În casa unde ei, sărmanii
Din greu, se străduiesc şi plâng.

Din mâna ta vei săturat-ai
Ologi şi ciungi şi plânşi, săraci
C'aşa ne'nvaţă Domnu'Naltul
Să dăruieşti şi aşa vei fi bogat.

Aceste daruri nu sunt pierderi;
Sunt avuţii, sunt bucurii;
Te-or aştepta la Tronul milei
Când vei ajunge-n veşnicii.

Să daţi cu bucurie sfântă!
Aşa ne-nvaţă Dumnezeu.
Să fie jertfa sfântă, 'ntreagă,
Căci doar tu . . . eşti copilul Său!

Şi numele-ţi în veşnicie
Va străluci printre cei vii;
Iar tu'mbrăcat în strai de slavă,
Vei fi cu Domnu'n nemuriri.