Multe vrăbii...

Multe vrăbii...

Multe vrăbii stau grămadă, prin copaci sub rămurele,
Stau și ciripesc într-una, cine le-a creat pe ele?
Cine le-a dat glas la toate, făurit cu dibăcie?
Este Domnul Creatorul, toată slava a Lui să fie

Printre ierburi stă furnica și adună, pe cărare,
Pentru vremurile reci, să lucreze cu răbdare,
Cine le-a dat hărnicie, să alerge de cu zori,
Prin ogoare și câmpie, ele se trudesc, cu spor

Zboară păsările în cete, spre căldură spre apus,
Cine le îndrumă calea, când căldura li s-a dus?
Este Domnul ce veghează, peste tot Cuvântul Sfânt,
Ce conduce Universul, sus în cer și pe Pământ

Zboară fluturi, musculițe, care sunt la pești o hrană,
Stau broscuțele pe lac, cufundat în deasă iarbă,
Printre stânci se-ascund și ulii, căprioarele cu cerbi,
Toate El le poartă grija, El veghează peste vremi

Stă albina, pe petale, prin grădinile cu flori,
Ce adună cu grăbire dimineața de cu zori,
Prin păduri se adună în tufe, lei ieduți și iepurași,
Pe câmpie multe flori, crini, zambile toporași,

Oare cine le-a făcut să-apară, să răsară an de an,
Din pământul cel bătrân, sau din valuri de ocean?
El e Meșterul Puternic care a făurit cu grijă,
Tot ce este pe pământ, sau în ape tot ce mișcă,

Toate El le dă viață, și căldură de la Soare,
Mare e puterea Sa, Mare e a Lui splendoare,
Doamne! ce minunăție, ai făcut cu-al Tău Cuvânt,
Toate sunt de Mâna Ta, sunt create pe Pământ.

Amin
Floarea F.