Grija Părintească

Este cineva în stare
Sã dea dragostei valoare,
Cum o face-o mamã iubitoare?

Nu, nu e pe lume teamã
Sã fie bãgatã-n seamã,
Cum o face-aşa de des o mamã! ...

Doar pãrintele, el ştie
Câte-ndurã, ca sã fie
Fiul sãu, un om de omenie!

Câtã grijã, câtã muncã,
Câte pietre-n vad se-aruncã,
Pân-ascultã el de-a sa poruncã! ...

Primãvara vieţii trece
Pruncu-i om şi vrea sã plece
Ceasul bate-ndatã doisprezece!

În vremea ce-i stã-nainte
S-a-ngriji el de pãrinte,
Sau doar va sãpa douã morminte?

Trece-o zi, o sãptãmânã,
Trece mama sa bãtrânã,
S-a stricat şi roata la fântânã...

Unii-au încã sentimente,
Alţii cautã argumente,
Mulţi doar... semnãturi pe documente!

Dar îl vor purta chezaşii
Sã îşi vadã el urmaşii
Socotind pãrinţii: Chiriaşii.

Cãci, de la Adam încoace,
Umblã-o vorbã care-mi place:
"Cum fãcuşi, aşa ţi se va face!"

☆

Tu, copile, ţine minte
Cã statutul de pãrinte
Nu-i o-ncrucişare de cuvinte!

Iatã vremea potrivitã
Ca sã faci desãvârşitã
Grija, ce se cere rãsplãtitã!

Ei, nemeritate genii,
Au rãmas, peste milenii,
Ale noastre sfinte cãpetenii!