De ziua mamei

De ziua mamei, iată stau pe gânduri
Aș vrea s-aștern cele mai bune gânduri
Dar, gândul meu pleacă-n copilărie,
Penelul meu nu poate să mai scrie.

Mă văd copil în casa părintească,
Copil ce își dorește mare ca să crească,
Să nu mai aibă reguli, interdicții
Copilul răzvrătit ce nu-și crede părinții.

Și văd că-i casa plină, suntem toți
Eu, frații mei; nu știu să înțelegi de poți
Nu aveam multe dar eram uniți,
Eram tot timpul puși pe glume, fericiți.

O văd pe mama mea-n bucătărie
De multe ori ce să gătească nu mai știe
Dar grija ei nu simțeam, eram copii
Și tu ai fost copil și poate știi...

Acum când am crescut și sunt părinte
Și în memorie o văd și am în minte,
Trecutul mamei, eu o înțeleg, mă pun în locul ei
Eram viteji, zburdalnici... ce mai vrei.

Trăiesc și-o văd acum pe mama,
Aș vrea să înțeleagă că iau seama,
Că înțeleg ce viață zbuciumată a avut
Și că mă doare prin ce a trecut.

E mama mea cu părul alb pe tâmple
Și aș vrea ca doar ce-i bun de acum să se întâmple,
Să înțeleagă c-o iubesc nespus de mult
Iubirea mea încerc să i-o transmit printr-un sărut.

Inchei, nu am cuvinte, nu știu să-i mulțumesc
Dar știu un lucru, mama mea eu cât trăiesc
N-am să pot face mare lucru să te răsplătesc
Dar vreau să crezi și să-nțelegi că te iubesc.

Nu am nimic mămica mea, nu știu a spune
Decât atât, mă rog la Dumnezeu să facă o minune,
Să mi te țină sănătoasă mulți, mulți ani
Și-n veșnicie, mamă aș vrea ca să te am.
Emilia Dinescu