Doamne, adu-Ţi aminte de mine !

Doamne, adu-Ţi aminte de mine!

Luca 23/43
Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!”


Soarele își acoperă fața cu nori,
Vântul își ia aripă de răzbunător,
Cerul poartă haine negre și distinse,
Pe cruce, Isus, cu brațele întinse.

Lângă Isus, doi tâlhari de drumul mare,
Și tunetul groaznic strigă "Răzbunare!"
Unul din tâlhari aruncă veninul său,
Celălalt vede Raiul și pe Dumnezeu.

Și vântul poartă pe aripile sale,
Către Isus, o rugă de îndurare;
-Eu mă numesc Adam și sunt un păcătos;
Adu-Ţi aminte de mine, Doamne Cristos!

Sunt tâlharul cel păcătos, necredincios,
Dar cred că ești nevinovat, Tu ești Cristos,
Să nu uiți de mine și nu mă părăsi!
Tu ca Domn și Rege, pe veci, vei stăpâni!"

Văd că plătești cu rubine trandafirii,
Intrarea mea în Grădina cu ape vii.
Sunt tâlharul păcătos, voi fi credincios,
Adu-Ţi aminte de mine, Doamne Cristos!

-Da, Eu am brațele întinse pe cruce,
Dar și păcatele tale le voi duce,
Eu îți spun; chiar azi vei fi cu Mine în rai,
Vei auzi al îngerilor ceresc grai!

Deschid Grădina Eden cu a Mea cruce,
Adam, iarăși la flori albe te poți duce!
Nu te speria de pașii tăi păcătoși,
Spălați sunt ei prin sângele lui Cristos!

Adam vede un steag alb de Îndurare,
Iar pașii săi, spre munte, urcă agale,
Valea-i aplecată în fața lui Isus,
Cântă osanale toți îngerii de sus!

Adam vede cu ochii inimii sale,
Pomul vieții, simte a sa răcoare,
Și Îl vede pe Omul răstignit, Isus,
Ca Rege, în fruntea oastei Sale, de sus!

Soarele își acoperă fața cu nori,
Vântul își ia aripă de răzbunător,
Isus îi dă păcătosului grațiere,
Și floarea cea albă de mângâiere!