Bucurie

Când vii tu, bucurie a sufletului meu
Şi inima şi ochii de lacrimi umezesc...
´Naintea ta adie spre mine-a ta mireasmă
Şi m-aş deschide întregul adânc să te cuprind.
Această adiere preadulce de la tine,
E ca ivirea zilei de praznic aşteptat.

Isuse, Tu eşti întreaga-mi bucurie
Şi n-are lumea alte să-mi poată fi la fel...

- Nu-i pe pământ comoară de care-ar fi legată
Viaţa mea vreodată asemeni ca de ea
Nici mai adânc lipsită,
nici mai cu drag aproape
cum poate fi de Tine,
şi cum mi-a fost mereu.

O, lângă Tine-n clipa adâncă-a rugăciunii
Sau în trăirea muncii cu lacrimi şi sudori
Sau în vâltoarea luptei cu opintiri sporite
Smulgând plătite roade cu orice pas împins,
Sau în purtări de sarcini cu renunţări durute
- eu gust din plin aroma cereştilor grădini!

Fii binecuvântată adâncă bucurie
Comoară luminoasă a sufletului meu.