Spre înălţimi...

Spre înălţimi...

L-a Ta chemare ce-n iubire
M-ai invitat cu glasul blând
Să vin în grabă mai curând,
O, Isuse drag, Tu ca-ntărire
Puteri îmi dai, fiind plăpând.

Şi voi urca sus, spre înălţimi,
Tot mai aproape, către Tine
Spre zările cereşti, senine -
Scăpat din negre întunecimi
Prin harul sfânt care mă ţine.

Să fiu cu Tine-n veci de veci
In orice vreme şi-ori şi unde
Căci nu vreau a mă ascunde,
Şi prin necazuri, de mă treci
Puterile-mi, n-or fi plăpânde.

Şi mult mai sus, înspre zenit,
Să mă îndrept spre ţinte noi,
Însă nu singur, ci-amândoi
Din rugu-arzând, nemistuit
Ce-nalţă-n flăcări, viu şuvoi.

S-ascult glasul sfânt, ceresc
Ce-n susurul liniştit cheamă
Cu-al său ecou viu de aramă,
S-arunc tot ce e pământesc
Şi să m-apropii, fără teamă.

Căci Doamne, Tu mă iubeşti,
Şi-ai coborât din slăvi senine
Peste genuni venind la mine,
Din viaţa Ta, să-mi dăruieşti
Să pot sta veşnic lângă Tine!

Flavius Laurian Duverna
27 martie 2008