Mai sus!

MAI SUS!...


Urc pe treptele vietii, ce mă duc în cer,
Spălată de tot noroiul meu de osândă.
La cruce am lăsat tot ce a fost mizer,
Isus mă sfinţeşte cu mâna Lui blândă.

Urc... nu vreau să mai privesc în jos,
Priveliştea de jaf şi-ncărcături de ură...
Ridic ochii spre cer să-l văd pe Hristos,
Cu dor să mă-mbrac în a sfinţirii armură.

E luminat tot cerul, e sărbătoare sfântă,
Toţi îngerii-n cor, Domnului laudă cântă.
Fiorul păcii-n sufletul meu tăcut se lasă,
Eternitatea mă cheamă ca pe-o fiică aleasă.

Mai sus!...Mai sus!... în cetatea din stele
Se-ndreaptă zi de zi toate gândurile mele.
O năzuinţă proaspătă mereu mă cheamă,
Spre lumina sfântă să mă-drept fără teamă.

Să am o ţintă îndreptată spre culmi-nalte,
De dor după Isus, inima mereu să tresalte.
Rugăciunea mea o înalţ la cer cu credinţă,
Legată de iubirea Lui este întreaga-mi fiinţă.

Amin!