Ma Tine aproape

MA TINE APROAPE



Ispite grele vin adesea-n calea vieţii mele.
Şi-n ceasul încercării îmi văd slăbiciunile.
Alerg din nou la rugăciune, pace să găsesc,
Puterea, să le înving pe toate, s-o primesc.

În prigoniri şi strâmtorări, mi-ajunge harul,
Ce-n ceasul rugăciunii îmi şterge amarul.
Şi al meu scut nedespărţit Isus, îmi alină,
Orice durere şi-mi dă inimii, pace deplină.

El mă ajută, să-mi ţin dreaptă umblarea,
Mă luminează, să nu rătăcesc cărarea.
Uneori puteri duşmane, lovesc cumplit,
El mă mângâie, nu lasă sufletul zdrobit.

Dragostea-I glorioasă mă ţine aproape,
De puterea Lui nimic nu mă desparte.
El este viaţa şi fericirea mea de-acum,
Este Lumina, ce mă călăuzeşte pe drum.

Nicicând fără El, la cer, să zbor, n-aş putea,
Fără Isus n-aş umbla, pe-o rază de stea.
Mi-a pus o credinţă vie şi-o inimă-n piept,
Prin iubirea Lui, ochii, spre cer îi îndrept.

Cu El în armonie, aici pe pământ vieţuiesc,
Prin credinţă minuni de minuni eu trăiesc.
E o minune, că pot să respir aerul oxigenat,
Că-n locul morţii, viaţă veşnică mi s-a dat.

Nimic nu era bun în mine, să fiu de El aleasă,
Să-mi dea neprihănirea şi să mă facă mireasă.
Dar dragostea Lui Sfântă a stins toată povara,
Şi-n suflet, viaţă nouă a-nmugurit Primăvara.

Primăvara vieţii mele înmugureşte veşnic,
Iar El, Prea Sfântul, pune lumină-n sfeşnic.
Cu Duhul Sfânt mă-ndrumă pe Calea Vieţii.
Şi mii de flori prind culoare-n zorii dimineții.

Credinţa mă poartă în frumuseţi necunoscute,
Pe plaiuri pătrunse-n inima mea, nemaivăzute.
Credinţa rodeşte-n suflet fructul nemuririi,
Din seva Iubirii Celei Mari, hrana neprihănirii.
Amin!