In raza eterna de lumina

IN RAZA ETERNA DE LUMINA


Inima prinsă... de zbuciumări secrete,
Adesea... mă întoarce cu fața la perete.
Ca şi Ezechia, fac Domnului rugăciune
Și durerea în lacrimi cu strigăt spune:
- Trimite-mi Isus, raza eternă de lumină,
După care inima mea plânge şi suspină.

Suflete... îmbrăcat în haină nouă... curată,
Lasă diamantele neprihănirii să se înmulțească.
Casa ta... nu-i patru scânduri... e cerească.
Oglindește în Isus... casa ta-i acolo sus.
Cugetă la tot... ce în Scriptură a fost pus,
Soarbe Cuvântul, ce izbăvirea ţi-a adus.

Să urci la cer... dragostea ţi-o înmulțește!
Privește la Isus, cu blândeţe te ocrotește.
În raza de lumină eternă, harul credința crește.
Şi-n adâncimea durerii, bucuria te cuprinde.
Când blândul Isus... mâna spre tine o-ntinde,
Instinctelor tale nu te lasă pradă, în brațe te prinde.

Când smerită... cu milă... binele tău nu-i tardiv,
Ci măsură de iubire Sfântă... din harul milostiv,
Pentru cel de lângă tine... în neprihănire crești.
Şi a tale gânduri converg spre gânduri cerești.
De-ți iubești aproapele... și-l ajuți ca pe un frate...
Şi dușmanul de-l iubești... de iertare tu ai parte.

Gândul îndreptat spre cer... răul îndepărtează,
Spre a cerului înălțimi... gândul mereu cutează.
Nu alergi dup-o himeră... ai o inimă vitează,
Alergi după mântuirea, care ține mintea trează.
Pocăiește-te... grăbește... nu-i departe țărmul,
Isus... în curând sosește... și-ți vei lua zborul.

Se apropie sfârșitul... în curând răsună valea:
Uni-și strigă bucuria... pe alți-i cuprinde jalea...
Din morminte... cei adormiți în Domnul, se ridică.
În trupul nesupus putrezirii... ei cerul despică.
Cei vii... sunt preschimbați la clipeala ochilor.
Iată Mirele pe nor...! Cheamă... pe al Său popor!