Cea mai mare!(dragostea)

DRAGOSTEA


Urmăriţi dragostea şi-n dragoste umblați,
Numai ea-mplineşte iubirea dintre fraţi.
E plină de bunătate, îndelung răbdătoare,
Îţi alină durerea şi e mereu iertătoare.

Dragostea nu se bucură de nelegiuire,
Nu se gândeşte la rău, nu e amăgire.
Nu se laudă şi nu se umflă de mândrie,
Ea te-nalță pe aripi, ce duc spre veşnicie.

Nu se poartă urât şi nu batjocorește,
Nu caută folosul ei, ea se jertfește.
Nu se mânie şi nu ţine la supărare,
Ea-întotdeauna e gata, să dea iertare.

Ea suferă orice batjocură, nu se răzbună,
Nu defăimează, mereu are o vorbă bună.
Acoperă totul, suferă cu cel lovit,
Nădăjduiește la salvarea celui zdrobit.

Crede în mântuirea în chip desăvârșit,
Prin jertfa vie ce-n iubire s-a dăruit.
Pe crucea ce harul iertării a-împlinit.
Născând o credință de nezguduit.

Înflăcărata iubire pe cruce dăruită,
Emană dragostea divină, nețărmurită.
Pe altarul mântuirii desăvârşită,
Iubirea tot curge și nu poate fi oprită.

Dragostea înfrânează limba, clădește,
Ridică pe cel căzut şi slab, nu zdrobește.
Înnobilată în altruism, ea uită de sine
Şi viaţa curată şi neîntinată o ţine.

Nu judecă, nu clevetește, nu e bârfitoare,
Dragostea ascultă, îi blândă, e-îndurătoare.
Nu face rău la nimeni şi nu pizmuieşte,
Nădăjduiește în Harul, care mântuieşte.

Fără dragoste, nu-i adevărată credință,
Fără ea, să faci fapte bune, e cu neputinţă.
Nădejde, fără dragoste, nu poţi avea,
Mântuirea... fără ea... nu o vei vedea.