Când rosteşti...

Când rosteşti...

Când rosteşti a Ta chemare
Doamne vreau întotdeauna,
Să văd dragostea cea mare
Ce m-a salvat prin iertare -
Cum pluteşte în jur întruna!

Să văd cum pomii din livadă
Ei an de an mereu şi-adună
Pe ramuri roadele grămadă
Ce pe pământ stau să cadă
Fructe-aromate din cunună.

În aer, şi-n pământ şi soare,
E-a vieţii taină, ce le creşte,
Când ploaia cu-mbelşugare
'Şi revarsă a sa îndestulare
Prin picături ce le hrăneşte.

Şi toate fructele frumoase
Ce-n galben-roşu strălucesc,
Cu-arome multe şi gustoase
Prin componente sănătoase
Chemarea sacră o-mplinesc!

În tot ce mişcă-i o chemare,
Şi-nveţi multe când priveşti,
Natura în veşnica-i mişcare
Ţi -nalţă sufletul spre soare
Prin tainele-i Dumnezeeşti!

Din taine vreau ca să pricep,
Din pomii cu fructele coapte
Noi adevăruri dragi să-ncep,
Ce-n mintea mea le concep,
De-a cerceta şi-a le cunoaşte.

Flavius Laurian Duverna
18 februarie 2008