Atât de-aproape...

Atât de-aproape...

Atât de-aproape, eşti Isuse
Când mă predau voinţei Tale,
Căci simt prezenţa Ta divină
În mersul vieţii, pe-a Ta cale
Şi-Ţi cânt imnuri de Osanale!

Sub influenţa-I ce m-atrage
În cercu-mi-ngust de vieţuire,
Mă copleşesc din abundenţă
Dovezi prea sfinte, de iubire,
Ce-au fost văzute în Jertfire.

Şi Tu-mi-eşti Alfa şi Omega,
Şi Cel dintâi şi Cel din urmă,
Cel ce veghezi, fără-ncetare
Să-Ţi aparţin, la mica turmă,
Şi-a cărei luptă nu se curmă.

Te simt aproape scump Isuse
Şezând sub sfânta-Ţi ocrotire,
Şi viaţa-mi astfel urca-ntruna
Mai sus spre trepte de sfinţire
Mă cheamă-a Ta neprihănire!

Crezând cele spuse-n Cuvânt,
Ce ai promis prin Jertfa mare,
Mă-ndrept în cuget şi simţiri
Şi trec peste-orice-ntunecare
Cu gândul la scumpa salvare!

Căci ca Luceafărul spre ziuă,
În zori de-arginţi, ai dimineţii
Când răsare-n ceru-albastru,
Tu-mi luminezi cărarea vieţii
Şi spulberi norii negri-ai ceţii!

Flavius Laurian Duverna
26 decembrie 2008