Judecata

Cât aș vrea să pot spune că eu nu-s vinovată
Dar parcă mă văd într-o sală mare de judecată
Eu sunt prinsă în lanțuri și sunt încătușată
Sunt prinsă de păcate, dar sper să fiu salvată
Căci a-nceput procesul, instanța se pronunță
Aprodul, se ridică, pedeapsa mi-o anunță:
Tu ești o păcătoasă, n-am milă și îndurare
Meriți să fi închisă ani mulți în închisoare
Sau chiar mai rău de atâta, să fi chiar omorâtă
Pedeapsa-i meritată și nimeni nu te ajută.
O ușă se deschide și intră în sala mare
Un om ce parcă poartă o vină în spinare,
Se apropie de juriu, jurații îl privesc,
Ridică a Sale palme și urmele zăresc
Acolo, văd în palme că este și al meu nume:
-Eu m-am jertfit pe Mine, să te salvez pe tine
Pedeapsa ți-este ștearsă, Eu crucea am purtat
Tu poți să pleci, pe cruce, pe tine te-am salvat
Nu mai ești păcătoasă, nici vină nu mai ai
Căci ai avut credință și ai un loc în rai.
Emilia Dinescu